Se luminase de tristeţe, Când pãrãsi, pânã la urmã, Lãcaşul care se surpase. Era în noapte-o clocotire De neauzuri şi nevăzuri, O-nchipuire de miresme, Şi-o neculoare ca priveghiul. Nici tare, nici aproape, Nici rece, nici îngust, Nici dulce de atins Fu împrejurul. Ce strãbãtu atunci cel fãrã paşi? Contururi curgãtoare, […]
Ploaia de noapte care cade Pe-acoperiş şi pe ferestre Pare sã vinã de departe. Pe când ascult veştile apei, Pe unda geamului rãsare Privirea de copil a mamei. Se uitã lung, întrebãtoare, La chipul meu pe care ploaia L-a nãzãrit şi-acum îl şterge.
Ce infinit îî pare-acest minut în care el pretinde c-ar veni Să prindă trenul de la ora cinci… O ia preocupat pe un peron, Printre bagaje, câini şi călaăori, Până aude lungul fluierat. Vrea să se urce, dar parcă-l reţin, Deodată, alte griji. Dacă acum Din ultimul vagon e cineva […]
Cum ne-afundãm tot mai adânc În codrii orelor mãrunte, Ne-ar prinde bine pentru drum S-avem la noi câte un rucsac. Seara, am scoate dinãuntru Câte o pasãre-cuvânt Şi ne-am trimite-o din desişuri. Vestea cu aripi ne-ar ajunge Tocmai atunci când, fiecare, Ne-am crede rupt de celãlalt. La început, ne-am aştepta […]
A apãrut de curând, la Casa de Editurã Dokia, în Cluj-Napoca, o frumoasã carte de meditaţii asupra artelor plastice, Dalta şi penelul, scrisã de distinsul poet, eseist şi traducãtor, Aurel Rãu. De autorul acestui minunat volum mã leagã o veche admiraţie şi afecţiune. În anii 60, când tatãl meu, Dinu […]
De la un timp, nu ştiu prea bine, Sufletul meu, ca un vultur, Dã roatã-n cer dupã jivine Care n-au carne şi contur. Scrutând în zborul meu himeric, Mi se nãzare iz de fum, Cãci prada trage la-ntuneric, Era aici… se face scrum… De dorul ei, mi-e mintea beatã, M-aş […]
Regina se uitã-n oglindã, Dar chipul nu şi-l mai gãsi, Vru mâinile sã le întindã, Dar de tãcere se lovi. Pe jos, bufonii, cavalerii Zãceau cu spada-nfiptã-n gol, Privirea lor în hãul serii Dãdea neliniştii ocol. Regina merse sã se-ascundã, Când cineva la porţi strigã Şi-n mantia lucie, ca o […]
Înalt şi singur fabula În faţa mării, marea sa Şi pasul lui era de aur. Dar întunericul felin Se furişa în pelerin Şi pasul lui se subţia. Eu l-am zărit la ceasul când Scria cu pasul scăpătând Şi unda litera-i fura. Voia… dar nu mi-a mai răspuns, Şi pasul meu […]
De ce mă-ndemni să scriu Despre singurătate, Tu care vii în mine, Cu dangăt de lumină? Când sunt în largul lumii, Te-apropii, ca un gol, Trãgând peste ospeţe O dâră de pustiuri. Dar când în jurul meu Şi-n mine nu e nimeni, Faci din deşertul orei Un val de nestemate.
Şi-au spus ultima replicã din piesã. Într-un asemenea moment, În alte dãţi, din salã vin Izbãvitoarele ovaţii Şi, peste ultima-ncordare, Se lasã din înalt cortina. Însã, acum, aici e niciodatã. Cãci nimeni nu se mişcã, nu aclamã. Pe-obraz, actorii simt o mascã încleiatã, Sub care nu pot respira. Ochii lor […]
