Despre singurãtate

De ce mă-ndemni să scriu
Despre singurătate,
Tu care vii în mine,
Cu dangăt de lumină?

Când sunt în largul lumii,
Te-apropii, ca un gol,
Trãgând peste ospeţe
O dâră de pustiuri.

Dar când în jurul meu
Şi-n mine nu e nimeni,
Faci din deşertul orei
Un val de nestemate.

Un comentariu

  1. Fior religios, asa as putea numi simțirea rezultata dupa citirea unor asemenea poezii.chiar dacă sunt strict subiective, exista o compatibilitate în simțiri. De asemenea, sunt cutremurat de finalul cartii domnului Liiceanu, caiet de ricoșat gânduri. Acolo exista ceva autentic religios!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *