De la un timp, nu ştiu prea bine, Sufletul meu, ca un vultur, Dã roatã-n cer dupã jivine Care n-au carne şi contur. Scrutând în zborul meu himeric, Mi se nãzare iz de fum, Cãci prada trage la-ntuneric, Era aici… se face scrum… De dorul ei, mi-e mintea beatã, M-aş […]
Regina se uitã-n oglindã, Dar chipul nu şi-l mai gãsi, Vru mâinile sã le întindã, Dar de tãcere se lovi. Pe jos, bufonii, cavalerii Zãceau cu spada-nfiptã-n gol, Privirea lor în hãul serii Dãdea neliniştii ocol. Regina merse sã se-ascundã, Când cineva la porţi strigã Şi-n mantia lucie, ca o […]
Înalt şi singur fabula În faţa mării, marea sa Şi pasul lui era de aur. Dar întunericul felin Se furişa în pelerin Şi pasul lui se subţia. Eu l-am zărit la ceasul când Scria cu pasul scăpătând Şi unda litera-i fura. Voia… dar nu mi-a mai răspuns, Şi pasul meu […]
De ce mă-ndemni să scriu Despre singurătate, Tu care vii în mine, Cu dangăt de lumină? Când sunt în largul lumii, Te-apropii, ca un gol, Trãgând peste ospeţe O dâră de pustiuri. Dar când în jurul meu Şi-n mine nu e nimeni, Faci din deşertul orei Un val de nestemate.
Şi-au spus ultima replicã din piesã. Într-un asemenea moment, În alte dãţi, din salã vin Izbãvitoarele ovaţii Şi, peste ultima-ncordare, Se lasã din înalt cortina. Însã, acum, aici e niciodatã. Cãci nimeni nu se mişcã, nu aclamã. Pe-obraz, actorii simt o mascã încleiatã, Sub care nu pot respira. Ochii lor […]
Era îndrãgostirea Gândirii de ea însãşi, În glasul lui, cuvântul Pãrea cã se zeise… Pe când se înãlţa Ca flacãra vegheatã, În templu, de vestale, I se zbãtu-n gâtlej Un hohot de bufon, Batjocorind minunea. Dar deşuchierea deştepta În el doar purul. Armonia Unei nicicând cântate muzici Îi înflorise în […]
Ideea cã viaţa întrece ficţiunea ia în calcul spectaculosul unor reacţii mai mult sau mai puţin personale, provocat de înlãnţuirea unor evenimente menite sã zdruncine orizontul aşteptãrilor comune. Afirmaţia însã ignorã cu desãvârşire lucrarea creatorului care face apel la materia trãirilor brute pentru a o transforma în operã de artã. […]
Mă văd o cameră albastră Cu evantaie răsfirând Suflarea serii. Mă simt cusută-ntre mătăsuri, Brăţările s-au înverzit Ca apa-n lacuri. Alături tu, întins în zale, Mã ţii de mână ca pierdut, Numai că nimeni n-ar ştii să spunem unde suntem. Fără sfârşit ni s-a făcut Împărăţia.
Atât de-aproape-mi eşti Cã nu Te vãd Şi nu Te mai aud Decât în gând, Pe unde umblu, dau De pasul Tãu. Atunci de ce mã tem Cã Te-am pierdut? Mi-Te-nfãşori pe suflet Când mi-e frig Şi cum mã rãtãcesc Îmi laşi un semn În firele de iarbã Din pavaj, […]
În ultimele zile m-am gândit la Stephen Hawking, celebrul astrofizician care şi-a dedicat existenţa explorãrii „gãurilor negre“ din univers. Potrivit celor mai recente teorii, gãurile negre nu ar fi nişte fundãturi care, cu formidabila lor forţã de absorbţie, ar înghiţi materia stelarã din jur, ci locuri de trecere, deschideri spre […]
