La început a fost Cuvântul Ce aştepta sã fie spus,/ încã nespus, Într-o tãcere ca mormântul În care-a fost adus Isus. Ce-a sfâşiat încremenirea Fãcând din noapte Paradis A fost lumina din Rostirea La care cripta s-a deschis. Tot ce acoperise Graiul Cu bolovani şi cu lãturi S-a prãvãlit din […]
În multe basme româneşti, eroul se abate din drum, fermecat de frumuseţea unei grãdini care îi iese în cale. Dar spre deosebire de Paradis care simbolizeazã spaţiul ocrotit de veghea divinã, aici splendoarea vegetalã este o formã a ispitirii. Oprindu-se în locul ademenitor, eroul cade sub puterea narcoticã a grãdinii […]
Din Vechiul Testament aflãm cã Geneza s-a datorat efortul divin care a odonat haosul, punând informul în contur şi stabilind limitele în crearea unui loc ocrotit. Acesta este Grãdina Raiului, utopia coexistenţei contrariilor, deplina lor armonie. Sã nu uitãm cã Facerea Grãdinii e ulterioarã creaţiei îngerilor care în parte s-au […]
de George Tzipoia Odată cu re-deschiderea, în București, după 42 de ani, de către Academia Română, pe data de 27 noiembrie 2019, a Muzeului George Oprescu, pictorul George Tzipoia și familia lui a deschis oficial, în ziua de 4 noiembrie 2019, după un sfert de secol de la moartea tatălui […]
Absenţa Ta era mormântul Ce mã-nchidea pe totdeauna În pãrãsire şi uitare. Dar din adâncuri vine-o boare Care deşteaptã-n mine Raiul, Descãtuşându-mã din moarte. E duhul Tãu care-mblânzeşte Stihiile singurãtãţii, Fãcând din hãuri o grãdinã.
În memoria mamei mele, Cornelia Pillat, plecatã la Domnul pe 18 aprile 2005, aş vrea sã aprind în scris o lumânare, aşa cum a fãcut-o ea, cât a trãit, pentru cei dragi de dincolo de lume. Dupã moartea tatei, survenitã în decembrie 1975, mama a început sã rãsfoiascã vechi albume […]
Se vor împlini în curând, anume pe 17 aprilie, 75 de ani de la moartea bunicului meu poet, pe care l-am cunoscut doar din fotografii, din picturi, din lectura cãrţilor lãsate de el şi din amintirile de familie. Când eram copil, cel mai mult mã impresionau trei dintre tablourile de […]
De unde vin aceste umbre Sã mã-mpresoare-n miezul zilei? Sã fie pãsãrile, vântul Care se joacã-n jur de-a norii? Iar noaptea mã trezesc privitã De nişte ochi în întuneric. Sã fie stelele ori luna Care îmi pâlpâie-n fereastrã? Tãcerea scapãrã de şoapte Cre vestesc cã ne’nţelesul N-a încetat sã se […]
Ieri glasul nevãzut mi-a spus Sã nu aştept milã de sus, Ci sã cobor la cel de jos Cu ce i-ar fi mai de folos Şi sã îi dau ce mi-aş dori Pe lumea asta a primi: Numai atunci s-ar îndura Poate de mine cineva, Când m-ar gãsi-ntr-o râpã, frânt, […]
Credeam cã singur voi strãbate Urcuşul lung pânã la Tine, Dar, iatã, mergem împreunã! Ce linã mi se face crucea… Dorul acesta fãrã margini Care ne mânã înainte E şi chemarea şi rãspunsul, Îngemãnate-ntr-o suflare. Ne vei primi, când vom ajunge, În razele privirii Tale, Sã ne serbãm, ca niciodatã, […]
