Agora, Punktul cu var

Despre ispitele grãdinii

În multe basme româneşti, eroul se abate din drum, fermecat de frumuseţea unei grãdini care îi iese în cale. Dar spre deosebire de Paradis care simbolizeazã spaţiul ocrotit de veghea divinã, aici splendoarea vegetalã este o formã a ispitirii. Oprindu-se în locul ademenitor, eroul cade sub puterea narcoticã a grãdinii care nu e decât o extensie a rãului vrãjitor. Apropierea de pãmânt a lui Fãt-Frumos, adormit printre florile strãlucitoare, induce somnul şi uitarea, întrerupând voinţa spiritului de a-şi atinge ţinta. Trezirea şi aducerea aminte se petrec doar când intervine o prezenţã miraculoasã din afarã care îl smulge pe erou din inerţia neputinţei.
Aparenţa neliniştitoare dã grãdinii un caracter enigmatic. Arhitecţii renascentişti, urmaţi de cei ai secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea, s-au întrecut în a conferi spaţiul natural finit un caracter iluzoriu, printr-o deliberatã complicare a structurii. Segmentatã geometric într-o sumedenie de alei şerpuitoare, ori dispuse în zig zag, cu garduri vii, înalte care sã le separe şi sã le facã inaccesibile privirii din interior, grãdina e construitã astfel încât sã devinã un labirint al surprizelor, al întâlnirilor galante, un tãrâm al pierderii voite şi al ascunderii “voalate”.
În mitologia greacã, labirintul, conceput de marele Dedal, ca loc de refugiu şi capcanã pentru Minotaur, capãtã conotaţii negative, fiind asociat cu forţa unui centru ucigaş. Omorârea monstrului de cãtre Tezeu, condus de “firul Ariadnei” ar semnifica efortul de civilizare a grãdinii prin suprimarea animalului distrugãtor din om.
Dictonul creştin, potrivit cãruia “întortocheate sunt cãile Domnului”, nuanţeazã, universalizând viziunea anticã. Pierderea, gãsirea traseului izbãvitor şi ieşirea din labirint ajung etape ale iniţierii pe care omul le parcurge în drumul lui spre mântuire. În catedralele catolice, labirintul circular este gravat pe pardosealã înaintea ajungerii pelerinului la altar.
Se pare cã romanul poliţist, în versiunea unor clasici precum Edgar Allan Poe, Conan Doyle, Agatha Christie, s-a inspirat din ambele direcţii, deoarece a oferit cititorului plãcerea intrãrii într-un labirint de presupuneri şi de ipoteze, cu trasee false, menite rãtãcirii, dar şi cu maxima surprizã a ieşirii la luminã, printr-un deznodãmânt neaşteptat. Grãdina de ispite prin care ne plimbãm, la o asemenea lecturã, ne supune implicit introspecţiei. Ne tenteazã sã îi acuzãm pe inocenţi şi sã îi disculpãm pe vinovaţi, pânã în clipa când se şterge diferenţa dintre rãu şi bine şi când toţi ne par a fi suspecţi. În momentul cel mai acut al confuziei, suntem chemaţi la judecata detectivului “suprem” care va face ordine şi ne va pune capãt rãtãcirii. Localizând izvorul rãului şi identificând pe ucigaş, detectivul, asemeni lui Tezeu, eliminã monstruosul din labirint şi, astfel, structura spaţiului, atât de complicatã iniţial, devine inteligibilã. Descifrarea grãdinii restaureazã binele, dar cei de faţã, presupuşii inocenţi, rãmân umbriţi de îndoiala propriei duplicitãţi, descoperite pe parcursul iniţierii.

Tags: , ,
Monica Pillat MONICA PILLAT – Nepoata poetului Ion Pillat, fiica lui Dinu şi a Corneliei Pillat, născută la 8 octombrie 1947, la Bucureşti. Membră a Uniunii Scriitorilor, la secţia poezie. Absolventă a Facultăţii de limbi germanice, secţia engleză-română (1970). Doctorat în literatura comparată (1978). Profesor în domeniul literaturii engleze şi americane, la Catedra de limbi străine a Institutului Pedagogic din Bucureşti (1970-1972) şi apoi la Catedra de literatură engleză a Facultăţii de limbi străine, Universitatea Bucureşti (1973-2005). Poezie: Corăbii, Ed. Cartea Românească, 1970; Imaginaţia ecoului, Ed. Cartea Româneascã 1981; Pluralul ca o veghe, Ed. Eminescu 1989; Sentinţe suspendate, Ed. Albatros, 1998; Dorul de rai, Ed. Universalia 2005; Duet în alb, Ed. Humanitas, 2016, Întredeschideri, antologie liricã 1970-2019, Ed. Baroque Books & Arts. Proză: Cei 13 şi misterul, Ed. Tineretului 1968 (premiată de Uniunea Scriitorilor); Corabia Timpului, Ed. Ion Creangă 1976 (ed. a II-a în Poveşti din lumea jumãtãţilor de zâmbet, Ed. Universalia 2004; ed. a III-a, Ed. Humanitas, 2013); Drumul spre Emaus, Ed. Vremea 2002; Invitaţie la vis, Ed. Humanitas, 2014, Croitorul de cãrţi, Ed. Baroque Books & Arts, 2019; Dansul memoriei, Ed. Baroque Books & Arts, 2020, Ceasuri de demult, Ed. Baroque Books & Arts, 2021, Bunicul meu fãrã mormânt, Ed. Humanitas, 2022. Cãrţi-dialog: Ioana Celibidache, o mãtuşã de poveste, Ed. Humanitas, 2011; Povestind despre atunci, carte-dialog cu Barbu Cioculescu, Ed. Humanitas, 2012; Dincolo de aşteptare, carte-dialog cu Radu Ciobanu, Ed. Eikon, 2016. Imaginaţia speranţei, carte-dialog cu Vasile Bãnescu, Ed. Eikon, 2018. Critică literară: Modernitatea nuvelei fantastice a lui E.A.Poe teză de doctorat, TUB, Bucureşti 1983. Ieşirea din contur, studii de literatură engleză, americană şi română, Ed. Eminescu, 1985; Cultura ca interior, studii de cultură şi literatură engleză şi română, Ed. Vremea, Bucureşti 2001; Redemption through Art – Studies in Medieval English Literature, Ed. Universalia, Bucureşti 2003. Volume în colaborare: Intelectuali la cratiţă, Ed. Humanitas, 2011, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2014, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2013, Cartea simţurilor, Ed. Humanitas, 2015, Cartea despre communism, Ed. Humanitas, 2015, Cartea prietenilor imaginari, Ed. Humanitas, 2015, Bucureştiul meu,, 2016, Cum sã fii fericit în România, Ed. Humanitas, 2017, Mistere, ciudãţenii şi uimiri, Ed. Humanitas, 2019, Amintiri de la Humanitas, Ed. Humanitas, 2020. Traduceri: Poezii din lb. franceză de Elena Văcărescu, Scrieri alese, Ed. Minerva 1975; Poezii din lb. franceză de Iulia Haşdeu, Scrieri alese, Ed. Minerva, 1988; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză Margaret Drabble, Drumul strălucitor, Ed. RAO, 1999; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză, Rose Tremain, Restauraţia, Ed. RAO, 1997; Virginia Woolf, Eseuri alese. Arta lecturii, Portrete în oglindă, RAO, 2007 şi 2008. Îngrijiri de ediţii: Dinu Pillat, Tinereţe ciudată, ed. a II-a, (incluzând Jurnalul unui adolescent şi Moartea cotidiană), Ed. Minerva, 1984; Radu Şerban, Înmiresmatele prăpăstii, Ed. Paralela 45, 2005; Maria Pillat-Brateş, Pictură şi reverie/Painting and Reverie, album, îngrijit în colaborare cu Doina Uricariu, Ed. Universalia 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Fata cocorilor, Ed. Vremea, 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Scrieri din exil (ed. a II-a), Ed. Vremea, 2007; Biruinţa unei iubiri. Dinu şi Nelli Pillat, Ed. Humanitas, 2008; Sufletul nu cunoaşte distanţele. Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2009; Dinu Pillat. Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2010, Minunea timpului trăit. Pagini din corespondenţa Monicăi Pillat şi a lui Lily Teodoreanu cu Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2010; Dinu Pillat. Tinereţe ciudată şi alte scrieri, ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2011; Dinu Pillat. Spectacolul rezonanţei, Ed. Humanitas, 2012; Dinu Pillat. Mozaic istorico-literar. Secolul XX, ediţia a IV-a, Ed. Humanitas, 2013; Dinu Pillat, Ion Barbu (micromonografie), ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2014; Ion Pillat, Povestea Maicii Domnului, Ed. Humanitas, 2014, Dinu Pillat. Dostoievski în conştiinţa literarã româneascã, ediţia a II-a, Ed. Humanitas, 2015; Ion Pillat. Vinul de-altãdatã, antologie, în colaborare cu Dana Vasiliu, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Radu R. Şerban. Puterea neştiutã, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Pia Alimãneştianu, Prin Cetatea lui Bucur. Trecutul viu, Ed. Corint, 2021; Dinu Pillat, Tinereţe ciudatã, Moartea cotidianã, Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2021.

2 Comentarii

  1. ana maria carrosio says:
    on 23 iunie 2020 at 8:54 am

    În Prâslea cel voinic și merele de aur, grădina – livada de mere – este o sursă de bogăţie şi ispită. Fructul ispitelor din rai atrage nu numai hoţii, dar îndeamnă la fratricid, ca o repetiţie sinistră a poveştii biblice cu Cain şi Abel. Grădina atrage ura fraţilor şi poftele zmeilor.

  2. ana maria carrosio says:
    on 23 iunie 2020 at 6:10 am

    Uneori, grădina, în basme, este o metaforă a raiului, este prefigurarea liniştii şi a fericirii. Ea are un efect ademenitor hipnotic asupra eroului din basm. În Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte, grădina este tărîmul zînelor, echivalent al raiului, al păcii. Zînele sînt şi ele fiinţe diafane, de pe altă lume, ajutătoare asemenea îngerilor.
    Labirintul este un simbol al misterului, al scurgerii timpului, al evoluţiei. El obligă la circuite cu dus şi întors. Hercule Poirot merge pe firul logicii, atent la fiecare mic detaliu, care scapă ochiului neavizat. Din observaţie în observaţie şi din deducţie logică în deducţie, el ajunge de fiecare dată, în mod genial şi surprinzător, la concluzia justă, indiferent de pistele false pe care le întîlneşte.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *