Al cui e sufletul acesta Ce fâlfâie în întuneric Şi mi se cuibãreşte-n palmã? Ba nu… îl simt cum mã-nconjoarã Cu negrãita lui iubire Şi mã fac micã de sfialã. Dar el mã prinde şi m-aşeazã În sine însuşi, ca în cuibul Din care mã credeam cãzutã. E-atâta linişte-nãuntru, Încât […]
Îmbracã-mã-n cuvinte Şi fã-mã nevãzutã, Mi-e dor sã fiu purtatã Pe foile nescrise, Sã mã avânt în albul Care acum viseazã, Ca zmeul de hârtie Ce uitã cã o sfoarã Îl leagã şi îl ţine Între pãmânt şi ceruri.
Hai să ne luăm la revedere De la luminile din frunze Care mai ard încă pe ramuri. Hai să petrecem cu privirea Ultimul stol ce umple cerul De-o nostalgie fără margini. Să rascolim din nou cu paşii Prin vraful foilor de aur, Ca foşnetul să ne aline Dorul năprasnic de […]
Anul acesta, pe 18 octombrie, se împlinesc 104 ani de la naşterea Piei, fiica poetului Ion Pillat şi a pictoriţei Maria Pillat-Brateş. Personalitatea Piei, sora tatei şi mătuşa mea, m-a fascinat din copilărie. Încă înainte de a o cunoaşte în carne şi oase, o iubeam din povestirile părinţilor mei, care, […]
Deodatã se deschide uşa Şi-n casã intrã nevãzutul. Parcã nimic nu se întâmplã, Dar din tablouri, din covoare, Culorile încep sã plece, Lumina lãmpii scade-n ceaţã Şi când m-apropiu de oglindã, Nu mai îmi dibui nici conturul. Aud o zbatere de aripi, Un zbor izbindu-se de ziduri, Apoi surdina fâlfâirii […]
De unde ştiu oraşu-acesta În care totuşi niciodatã Pânã acum, nu m-au dus paşii? Poate din cãrţi, din auzite, Sau numai dintr-un vis de noapte, Am prins de veste cã existã. Aici, pe strãzi, nu vãd pe nimeni, Dar simt un murmur care creşte Şi se desface-n mii de glasuri. […]
„Cine-i fãrã pãcat S-arunce primul piatra”, A spus Isus scriind Cu degetu-n ţãrânã. Cei strânşi în jur plecarã, Cu ochii în pãmânt, Iar când şi-a ridicat Privirile spre mine, Eram numai noi singuri Şi-atunci mi-a tãlmãcit: „Vezi, piatra care sta Gata sã te omoare Devine temelia Unui nou mod de-a […]
Nu mai disting ce mi se spune, De parcã sunetul s-ar şterge Şi tot ce-ating acum cu ochii Se abureşte şi se-ascunde. Rãmân pe loc, deşi aş merge, Însã mã-mpiedic de-o lentoare Ce seamãnã cu lunecarea De-aici în somn – şi mai departe. Sunt totuşi treazã dar visarea Îmi umple […]
Pe la amiazã, pe pervaz. Torceau nişte pisici albastre Şi-n jur arţarii mieunau, Mişcându-şi frunzele molatec. Trecea un vânt aşa felin Prin pãrul meu, pe strada lungã, Unde-n vitrine ochi rotunzi Se deschideau sã mã viseze. Vrând sã-i dezmierd cumva prin geam, Mi-am ridicat deasupra mâna Şi sub mustãţile subţiri […]
Un personaj cu douã chipuri Aşteaptã la o masã, singur, Într-o bodegã prãfuitã. Una din feţe e-ndreptatã Spre uşa care stã deschisã, Gata sã vadã cine intrã. Privirea celeilalte feţe Fixeazã fundul încãperii, Unde nimic nu se întâmplã. De-afarã vin alţi inşi, continuu, Se-aşeazã muţi la câte-o masã, Dar de […]
