Răbdarea este darul Credinței în durata Care-mbunează răul Și-aduce alinarea. Oricât aș vrea să vină De repede sorocul, Până când nu îl coace, Pe îndelete, timpul, Rostul ascuns al firii Nu iese la lumină. Atunci, ca de la sine, Cade din Pomul Vieții Dulceața unei liniști Ce-ntrece așteptarea…
Cele mai mari primejdii M-așteaptă când adorm, Atunci neprevăzutul Mă trage-ntr-un vârtej De frici amețitoare Și ca să nu mă pierd, Îmi trebuie un reazem, O voce sau un nume De care să mă țin, Fiindcă în vis ce chem Răspunde ca un fulger. Când nu-mi aduc aminte De nimeni, […]
Când toate căile se-nfundă Și simt pământul cum se surpă, În vis, bunica mă îndeamnă Să-mi dezlipesc de jos privirea Și să o iau în sus cu ochii. Abia atunci văd cum se-nalță, Ca din nimic, o mănăstire Făcută parcă doar din pene Și dacă intru înăuntru, Mă ia pe […]
Să fii în trecere prin lume, Să nu te-nchizi vreodată-n nume, Să nu te uiți cu dor în urmă La ce răsare și se curmă, Să te prefiri oricând ca somnul Și să te-aduni când numai Domnul Te vrea în noapte lumânare Să-I faci din flacără cărare, Loc de popas […]
În bãtãtura casei Se-adunã tot mai mulţi, Curioşi sã mã întrebe Cum e sã fii-nviat. Pe când le povestesc, Câţiva se minuneazã, Ceilalţi îmi spun cã mint Ori cã vorbesc în dodii. Unii mã roagã doar Sã-i las sã punã mâna Ca sã se încredinţeze Cã sunt adevãrat. Ajung şi […]
Dac-ai fi fost aici, El nu ar fi murit, Azi e a patra zi, De când l-am îngropat. Dar unde te duci, Doamne? De ce destupi mormântul Dând piatra laoparte? Acum e prea târziu, Iar el se descompune… Dar când îl chemi afarã, El totuşi se ridicã Şi iese dinãuntru, […]
Să poți fi pretutindeni Și nicăieri anume, Să navighezi pe valul Minutului ce vine Din mările uitate, Îngândurând prezentul, Să fii îmbrățișarea Care alină dorul Departelui de-aproape…
Cele mai minunate vacanțe de vară le-am petrecut la mănăstirea Văratec, încă din vremea când eram liceană. Pentru mine, dangătele clopotelor, unduirea molcomă a dealurilor împădurite, reculegerea din timpul slujbelor de seară în biserica vegheată de măicuțe, plimbările prin poiene, ca și lenevirea în iarbă sub cupola merilor și a […]
Am avut bucuria să îi cunosc pe Simona și pe Barbu Cioculescu încă din timpul când eram studentă. Erau buni prieteni cu părinții mei și veneau adesea la noi în vizite de neuitat. Afecțiunea lor mi-a ținut de cald toată viața și frumusețea lor sufletească mi-a luminat totdeauna ființa, dându-mi […]
Pe când cutreieram prin lume, De capul meu, cu nepăsarea Celui nepriponit de nimeni, Ți-am auzit deodată glasul, Desprins din vuietul mulțimii, Cum mă chemai ca o lumină, Abia mijind din întuneric, Și am știut că libertatea Era să-Ți fiu sub pași pământul.
