Dac-ai fi fost aici, El nu ar fi murit, Azi e a patra zi, De când l-am îngropat. Dar unde te duci, Doamne? De ce destupi mormântul Dând piatra laoparte? Acum e prea târziu, Iar el se descompune… Dar când îl chemi afarã, El totuşi se ridicã Şi iese dinãuntru, […]
Să poți fi pretutindeni Și nicăieri anume, Să navighezi pe valul Minutului ce vine Din mările uitate, Îngândurând prezentul, Să fii îmbrățișarea Care alină dorul Departelui de-aproape…
Cele mai minunate vacanțe de vară le-am petrecut la mănăstirea Văratec, încă din vremea când eram liceană. Pentru mine, dangătele clopotelor, unduirea molcomă a dealurilor împădurite, reculegerea din timpul slujbelor de seară în biserica vegheată de măicuțe, plimbările prin poiene, ca și lenevirea în iarbă sub cupola merilor și a […]
Am avut bucuria să îi cunosc pe Simona și pe Barbu Cioculescu încă din timpul când eram studentă. Erau buni prieteni cu părinții mei și veneau adesea la noi în vizite de neuitat. Afecțiunea lor mi-a ținut de cald toată viața și frumusețea lor sufletească mi-a luminat totdeauna ființa, dându-mi […]
Pe când cutreieram prin lume, De capul meu, cu nepăsarea Celui nepriponit de nimeni, Ți-am auzit deodată glasul, Desprins din vuietul mulțimii, Cum mă chemai ca o lumină, Abia mijind din întuneric, Și am știut că libertatea Era să-Ți fiu sub pași pământul.
Vezi, se apropie înserarea De care nu mai mi-este teamă, Poate fiindcă presimt răspunsul La-nfricoșata întrebare. Îți par aici, dar sunt departe, Ca un ecou care se-ntoarce, După ce sunetul dispare. Ies din penumbra amorțirii Și dau din aripi nevăzute, Acum când raza rupe vălul Ce tăinuiește răsărirea.
Din alfabetul de-altădată, Am început să pierd din semne, Până când n-a rămas niciunul. Pot să-ți aduc numai cochilia Din care a ieșit cuvântul Care plutea cândva pe ape.
Unii scriitori ies din penumbrele trecutului şi iau locul celor care pânã mai adineauri se aflau în luminile rampei. Unele cãrţi se demodeazã, deoarece lumea pe care au cuprins-o devine de neînţeles ori nu mai prezintã nici o atracţie pentru cei de azi. Ori viziunea lor pare copilãroasã timpurile dezvrãjite […]
Când seara trag năvodul, La mal, cu prada zilei, Se-ntâmplă să descopăr, Printre capturi de vorbe Și de mărunte gesturi, Un zâmbet ca un fulger Ce sfâșie rutina, Vibrația unei spuneri Care răstoarnă lumea, Zvâcnirea unui suflet Sfințind deodată timpul… Și pe neașteptate, Mă simt intens privită, Chemată și trimisă, […]
Privirea Ta e nimbul Cu care mă întâmpini, Când mă întorc acasă, Bolnav de întuneric. Îmi pui mâna pe frunte, Ca mama, altădată Și-mi faci sufletul lună Să nu mai simt durerea. Pe când prinzi să mă vindeci, Se-ntâmplă și minunea Tămăduirii Tale, Căci de atâta vreme, M-am smuls plecând […]
