Sfârșitul toamnei
O catedrală fără margini E asfințitul ce-ntârzie, Umplând copacii de icoane. Îmi culc obrazul pe vitraliul În care tremură lumina, Un val de îngeri se apropie, Cu foșnete subțiri de frunze. Îngenunchez… Păduri de glasuri Acum se roagă pentru mine, Și flăcările lor mă-nalță Unde nici cerul nu ajunge…








