Operând cu estetici precum cea a răului, a şocului sau a misterului, Barbey d’Aurevilly, în „Diabolicele”, redă răului ceea ce este al răului, adică partea sa de sublim. Caută, prin mister, şoc şi neînfricare faţă de abominabil să transforme răul într-un fapt estetic. Iar estetizând răul, recuperează din el, ceea […]
Revenind la „Ioana” lui Anton Holban şi la amănunţitele discursuri literare, care se opresc, ca atâtea alte discursuri din literatura română interbelică (şi nu numai), la investigarea misterului feminin. Amestec de „cherchez la femme” și mister feminin nedezlegat, totuși personajul feminin din „Ioana” nu este în centrul romanului lui Holban, […]
Regizorul Eugenio Barba a adus la Teatrul Grivița 53, prin „An Ordinary Day of the Dancer Gregor Samsa, un Kafka reinterpretat, prin plasarea paradigmaticului Gregor Samsa într-un spațiu postmodern, în care sentimentul absurdului este surprins în evoluție, într-o încercare de destructurare şi în relaţie cu corporalitatea. Absurdul clasic, imaginat de […]
Victor Ieronim Stoichiță propune, în mini-eseurile “Vezi? Despre privire în pictura impresionistă”, explorarea unei definiții mai neconvenționale a picturii impresioniste, susținând că acest curent nu e doar opoziție faţă de academism, ci și un fenomen radical care oferă ceea ce se numeşte tematizarea unei „noi priviri” limitate, obstrucţionate. Perspectiva autorului […]
Ioana Pârvulescu reușește prin „Alfabetul domnilor” o investigație literară, asumat subiectivă, oferind o perspectivă feminină asupra figurii masculine, așa cum apare ea în literatura scrisă de bărbați. Obișnuiți fiind cu focusul pe „eternul feminin”, pe „misterul feminin” etc, în „Alfabetul domnilor”, privirea se mută pe „eternul masculin”, ce-i drept, într-o […]
„Până atunci totul fusese un presentiment vag, Alana în muzică, Alana în faţa lui Rembrandt. Acum însă, speranţa mea se-mplinea aproape insuportabil; de la sosirea noastră, Alana se dăruise picturilor cu o atroce inocenţă de cameleon, trecând dintr-o stare în alta (…)” – Julio Cortazar, „Orientarea pisicilor” din Cât de […]
„Ce credeți? Mai pot primi o scrisoare până duminică? Ar fi posibil. Dar este absurdă această plăcere a corespondenței. Nu-i destul una singură, o singură cunoaștere? Desigur, e suficientă, însă cu toate acestea mă las comod pe spate și beau scrisorile dumneavoastră, știind doar că nu vreau să mă opresc […]
Când nostalgia trecutului devine prea apăsătoare, iar cea a viitorului nu oferă decât iluzia confortabilă a unui pariu pascalian, ce rămâne? Nostalgia prezentului: vie, arzătoare, copleşitoare şi foarte, foarte personală. Desigur, aparent, nicio altă nostalgie nu va putea vreodată concura cu cei doi demoni, atât de seducători şi himerici: nostalgia […]
„În a cincea zi l-a văzut urmărind-o pe Flora, care mergea la magazin și totul deveni viitor, ceva asemenea paginilor pe care le mai avea de citit din romanul acela abandonat pe canapea, ceva scris deja care nici măcar nu mai trebuia citit, pentru că se întâmplase înainte de lectură, […]
Este în această pictură a lui Edward Hopper („Birou într-un mic oraş”) singurătate, austeritate şi minimalism. Toate atribuite unui bărbat, după cum a ales Hopper să semnaleze şi în titlu. Un bărbat care pare să lucreze, poate şi ceva aparent important, fiind într-un birou. Tot aparent, posibilităţile lui sunt limitate […]
