„În a cincea zi l-a văzut urmărind-o pe Flora, care mergea la magazin și totul deveni viitor, ceva asemenea paginilor pe care le mai avea de citit din romanul acela abandonat pe canapea, ceva scris deja care nici măcar nu mai trebuia citit, pentru că se întâmplase înainte de lectură, […]
Este în această pictură a lui Edward Hopper („Birou într-un mic oraş”) singurătate, austeritate şi minimalism. Toate atribuite unui bărbat, după cum a ales Hopper să semnaleze şi în titlu. Un bărbat care pare să lucreze, poate şi ceva aparent important, fiind într-un birou. Tot aparent, posibilităţile lui sunt limitate […]
Tot ce putem face când ne îndrumăm favoritul în direcţia cea mai indicată, în condiţii care să nu-i afecteze pe alţii, este să acţionăm ca o boare de vânt şi să exercităm cea mai delicată, cea mai puţin perceptibilă presiune, cum ar fi să încercăm doar să făurim un vis […]
„La poalele dealului se întinde un câmp acoperit cu iarbă indiană înaltă, care îşi schimbă culoarea odată cu anotimpul. Duceţi-vă să-l vedeţi toamna, pe la sfârşitul lui septembrie, înroşit în lumina asfinţitului, când umbre stacojii ca para focului tremură deasupră-i şi când vânturile toamnei, mângâindu-i iarba veştejită, iscă atunci o […]
„Există o singură formă de deghizare, suţine Rafael, cea mai comodă, cu care să-i înşeli, dar să-i şi respecţi pe cei din jur: cea de-a te înfăţişa dinaintea lor cu o distorsiune. Cu un handicap. Ca şi cum ai avea un handicap. Nu e vorba de cel fizic, să sperăm, […]
În a treia şi ultima parte a Septologiei sale („Un nume nou”, Septologie VI-VII), recent tradusă în limba română, Fosse continuă meditaţiile despre identitate, artă, iubire şi credinţă din primele două părţi ale seriei. „Un nou nume” se încheie, simbolic, în cronologia zilelor biblice, într-o zi de duminică. Textele sale, […]
Scrisă între „Întâmplări în irealitatea imediată” și „Vizuina luminată”, „Inimi cicatrizate” are și rolul a de face, realist şi cronologic, trecerea de la text straniu la unul oniric. Înainte de a ști de boala sa (tuberculoza osoasă), Blecher a scris „Intâmplările…”, ca o prefigurare a condiţiei ce avea să îi […]
„Era acum ceva cert: lumea avea un aspect comun al ei în mijlocul căreia căzusem ca o eroare (…). Toate lucrurile, toți oamenii erau închiși în trista și mica lor obligație de a fi exacți, nimic alta decât exacți; în zadar aș fi putut să cred că într-un vas erau […]
„După ce-ai citit zece mii de cărți, nu te poți opri să nu te-ntrebi: unde-a fost viața mea în tot acest timp? Ai înghițit de-a valma viețile altora, mereu cu o dimensiune în minus față de lumea în care exiști, oricât de uimitoare tururi de forță artistică ar fi ele. […]
„Viaţa mea a fost deplină pentru că am trăit intens cele trei lumi sau regnuri: realitatea (oare cu ghilimele?), visul şi literatura. Tot mai mult mă bate gândul că am ratat-o însă pe cea copleşitor importantă, cea de la confluenţa celor trei: (…) contiguitatea cu cealaltă viaţă.”(„Şapte ani stranii. Jurnal […]
