O nouă vară, o nouă aventură a Sarei. Totul începe ca o mică vacanță destul de plicticoasă, dar numai după câteva capitole, în care tatăl și fiica parcă se tatonează sau se acomodează unul cu altul, lucrurile scapă de sub control și întreaga geografie a lumii, întreaga arhitectură a lumii, […]
Existau, în epoca stalinistă, 5 categorii de scriitori, spune Monica Lovinescu într-una dintre cărțile ei, citând un scriitor din Europa de Est: „Cei care n-aveau dreptul să scrie, cei care îndrăzneau să scrie, cei care îndrăzneau să nu scrie, cei care nu îndrăzneau să scrie și, în sfârșit, cei care […]
Există inși foarte siguri pe golul din ei. Printre oameni care doar mimează cultura (unii cu patalama de cititori avizați) „dă bine” să strâmbi din nas când vine vorba de orice carte care are o temă religioasă, fie ea roman, eseu sau volum de poezie. Spui din start că nu […]
Nu știu și nici nu mă prea interesează cine sunt cei care conduc Orange România. Dar felul în care-și tratează clienții și își „onorează” contractele și răspund solicitărilor este, cred eu, dezonorant. Voi încerca să prezint concis, în 5 episoade, ceva ce ar merita douăsprezece cânturi de epopee. Mă rezum […]
Vorbeam cu o cunoștință despre trăirile oferite de noile metode de învățare a limbilor străine. Presupun că toată lumea știe despre Duolingo: a învăța o limbă nou-nouță, alături de alta, cunoscută, pe care o fixezi mai bine. Două dintr-o lovitură! Interlocutorul meu mi-a spus că încercase să învețe rusește prin […]
Întrebată dacă îi plac pisicile, Antoaneta Ralian spunea că nu tocmai, pentru că „sunt prea muieruşti”. Pe mine mă deranjează mai degrabă cruzimea lor, deşi omul modern are grijă să i-o inhibe, transformându-şi orice animal de companie în jucărie. În bestiarul meu, pe primul loc e măgarul, ba chiar măgarul […]
Declarația juriului (Alexandru Călinescu, Ioana Pârvulescu – președinta juriului – Răzvan Purcărea) Am selectat, dintre aparițiile ultimilor trei ani, cărți care au una dintre trăsăturile principale ale Monicăi Lovinescu, și anume curajul. Este vorba aici de curajul civic, dar și de curaj în sensul larg al cuvântului, de temeritatea intelectuală […]
Cea mai mare bucurie: să te întâlnești cu oameni pe care nu i-ai mai văzut de mult (scriitori, traducători, jurnaliști, cititori) și să le zâmbești (fără mască) sau să-i îmbrățișezi (noroc că a trecut pandemia). Cele mai mari păreri de rău: că nu apuci să stai mai mult cu fiecare […]
„Începem o altă istorie mai puțin veselă decât cea de până ieri; râsul și gluma nu ne vor mai putea sluji de mângâiere ca altădată”, îi scrie Caragiale, din exil, prietenului Petre Missir. Și adaugă celebrele cuvinte: „Copiii noștri vor avea poate de ce să plângă, noi am râs destul”. […]
La fel cu pagina tipărită, viața literară e în alb și negru.[1] Când intri, la douăzeci și ceva de ani, în lumea scriitorilor, o crezi, leibnizian, „cea mai bună dintre lumile posibile”, die beste aller möglichen Welten. Aici oamenii suferă pentru cuvinte, chiar pentru un singur cuvânt, pentru o virgulă […]
