FILIT 2022, CEA MAI, CEL MAI…

Cea mai mare bucurie: să te întâlnești cu oameni pe care nu i-ai mai văzut de mult (scriitori, traducători, jurnaliști, cititori) și să le zâmbești (fără mască) sau să-i îmbrățișezi (noroc că a trecut pandemia).

Cele mai mari păreri de rău: că nu apuci să stai mai mult cu fiecare în parte, să mergi la toate evenimentele și nici măcar să-ți iei rămas-bun.

Cel mai mare inconvenient: lipsa vazelor în camera de hotel. A trebuit să pun în pahare frumoasele buchete primite, într-un echilibru precar. La recepție singura vază fusese deja dată.

Cea mai mare surpriză: în pasajul unui bloc, primele două versuri dintr-un sonet pe care-l știam foarte bine: îmi fusese dedicat pe când mă ocupam de rubrica lui Emil Brumaru din „România literară” (vezi imaginea). Nu știu cine le-a ales, dar mi s-a părut că poetul îmi face un semn, dinafara timpului.

Cel mai intens schimb de energie: cu elevii. Formați de profesoare remarcabile. Toți scriitorii au avut în program măcar două ore „de școală”. De un deceniu, Filit formează cititori.

Cei mai vioi studenți: cei de la jurnalism, unde am fost, în afara programului oficial, la invitația Cristinei Hermeziu. (Și trandafirii din grădina ei i-am pus tot în pahar.)

Cei mai buni voluntari (tout court)! Candidații sunt 5 pe un loc, ca la examenele serioase.

Cea mai activă reporteriță din public: Iuliana Neciu. Venită pe cont propriu, prezentă discret oriunde se întâmpla ceva important, generoasă și bună cititoare.

Cele mai bune fotografii: Sidonia Călin și Ioan Mihai Cochinescu.

Cel mai greu lucru pentru public și pentru scriitori: coada la autografe. Partea bună e că abia atunci afli, în aparté, multe dintre gândurile cititorilor.

Cel mai mare pericol: cititorii îți știu ideile mai bine decât tine, din cărți și interviuri. Tu nu poți decât să le repeți într-o formă precară, pe bâjbâite. (Îmi propun ca anul viitor să tac).

Cel mai cultural cadou, dintre multele făcute de organizatori: toți participanții au avut gratuitate, pe baza ecusonului, la toate muzeele din Iași. N-am apucat să vizitez decât Casa Muzeelor, un loc plin de prospețime. Sper ca într-o zi corabia lui Iona (din Prevestirea) să fie adăugată la cele din alte cărți, în sala de la intrare.

Cel mai util decalog pentru scriitori, dintr-una din sălile muzeului literaturii (în imagine): 1. Să nu! 2. Să nu! 3. Să nu! 4. Să nu! 5. Să nu! 6. Să nu! 7. Să nu! 8. Să nu! 9. Să nu! 10. Să nu! Cu siguranță că încălcăm mereu poruncile de aici.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *