este epitetul care ne-a fost servit recent („ați fost incredibili”) cu ocazia unei vizite prezidențiale transatlantice. Analizând termenul constatăm faptul că ne încadrăm într-o continuitate incontestabilă, nu doar prin originea romană. Desigur o vizită poate avea mai multe conotații. De exemplu, o „Vizită” la o doamnă, mamă a unui mitocan […]
devin tragice în final, mai ales când se insistă inutil, însă expresia muzicală primește accente sublime. Durerea celei trădate și respinse e independentă de statutul ei, fie că e fiica faraonului, precum Amneris, fie fată din popor, precum Santuzza. Prima face orice pentru a-l salva pe cel iubit. Cea de […]
este un calcul elementar care relevă indubitabil cât valorează viața unui om din punct de vedere al justiției comunitar europene în care se încadrează evident și cea română. Nu putem trage altă concluzie atunci când un criminal în serie condamnat la închisoare pe viață, având unsprezece crime la activ, e […]
contrar așteptărilor, nu presupune aspect coregrafic. Ca sonoritate mai ales e pus în legătură cu simfonia. Totuși cu unele deosebiri mai ales ca durată căci nu avem patru părți ci, de regulă, una singură; e drept că trebuie să admitem și o sursă exterioară folclorică mai îndepărtată însă, de unde […]
ca prefix generează câțiva termeni care în plină sau mai vidă campanie electorală ar putea aduce voturi, chiar dacă sunt utilizați eronat de către doritorii eligibili. Confuziile (voite sau nu) sunt de genul „ilustrul nostru concitadin plecat de decenii”, sau „conaționalii noștri romi” (țigani, cf. DEX), în fine despre unii […]
un substantiv latin comun, fără conotații trimițând la sacru, devine în latina ecleziastică o formă supremă de cinstire a lui Iisus Christos în forma SALVATOR MUNDI. Simplul salvator devine Mântuitorul Lumii exprimând în mod evident speranța pământenilor. Din numeroasele compoziții consacrate în timp Mântuitorului Lumii vom alege câteva. Întâi de […]
o înșiruire de termeni în plina febrilitate politic – cerebrală ce domină Țara electorală în 2024 din primăvară până în toamnă, caragialian parafrazând, scriind adică. Sunt lansate bizarerii intitulate pompos soluții. Dar, ca în alte ocazii, să nu ocolim originea termenului chiar dacă asta ne va duce la dezamăgiri. Dar […]
ocupă – deloc întâmplător – un loc aparte în marea operă, prin personalități care au generat măreție, grandoare, fiindu-le închinată o muzică pe măsura lumii pe care au creat-o. Mozart, bun cunoscător (Leopold își îndemna fiul să mai învețe corect și germană nu doar latină) îi dedică la începuturi opera […]
sunt în mod evident două aspecte care domină campania electorală chiar înainte de a fi început. Consultările, în funcție de actanți, dau însă impresia de surdomuțenie și implicit sterilitate, încât te întrebi ce-o fi cu ele (etimologic măcar) ? Unii lingviști (post)moderni pun sub semnul interogației interpretarea, astfel încât le […]
în marile opere au o trăsătură comună: sfârșesc rău, ba chiar tragic, oricât ar fi de pompoase. În Don Giovanni petrecerea din finalul actului I, cu vezose ragaze se încheie cu un viol săvârșit de gazdă. Rigoletto începe cu o fastuoasă petrecere în al cărei final chefliul iubăreț, duce de […]
