Despre non sustenabilitatea unor termeni recent maimuțăriți în română până la a oferi probe de prostie, am mai scris dar reamintesc că locul fruntaș îl deține în continuare reziliența, nu de alta dar în continuare înseamnă a da înapoi de frică. Stâlcirea unor nobili termeni latinești îi revine însă în […]
cel puțin în muzică nu presupune neapărat și lacrimile (exemplificate odinioară în prezenta rubrică) fie și dacă ne întoarcem la plangere având înțelesul de stare furioasă, a bate cu pumnii pieptul, a plânge gemând, dar și a jeli precum în deloc lacrimogena expresie romană cu mai mare vaiet sunt jeliți […]
La cum merg de la o vreme treburile în anumite zone ale mapamondului, e limpede că iarăși nihil novi sub sole, sau, ca să-i exasperez pe barbarizanți, ne întoarcem tot la romani. Că sunt infantile ( „te spun la doamna”), diabolice („te ia Dracu dacă…”) sau politic-strategice, foarte la modă […]
e cu atât mai tragic cu cât în operele la care ne vom referi, coincide cu moartea prin execuție a celui încarcerat. În Trubadurul răzbunarea maleficei zingara se împlinește prin uciderea lui Manrico de către fratele său. În Faust, nefericita Marguerite, închisă pentru pruncucidere, moare după gratii dar sufletește e […]
În condițiile în care – arătam recent – corupția ca fenomen profund uman nu poate fi anihilată, eradicarea ei rămânând o nălucă politicianistă servită electoratului năucit, să vedem care sunt două forme temeinice ale nemuritorului fenomen uman social. La câteva minute după anunțarea rezultatelor oricărui tur electoral național sau internațional, […]
în funcție de autor și conținut îi poate aduce destinatarului bucurie, tristețe, disperare… moarte. Venită de la mama dă o senzație de liniștire la care contribuie și purtătoarea ei, precum în Carmen; până la un punct. Din păcate sau poate firesc scrisorile prefăcute, ticăloșite din cauza altora, generează ariile cele […]
Suntem obișnuiți cu o serie de inepții imperative servite periodic de conducătorii noștri (dar și ai altora… ) mai mult pentru a-și mișca mandibula; printre ele se numără cu o constanță bine măsurată (adică înainte și după alegeri) eradicarea corupției; accentul se pune adesea preponderent pe vămi, deși, în calitate […]
în marile opere necesită o anumită specificitate: pentru a fi receptate corespunzător, trebuie să beneficieze de o punere în scenă (sau ecran) pe măsura grandorii muzicii. Într-un dialog între titani, Herbert von Karajan își exprima admirația față de una din înscenările oferite de Zeffirelli, spunându-i italianului că se simte și […]
Recente tulburări transatlantice, probează indubitabil că discriminarea, zisă pozitivă, ține de anormalitatea superlativă pentru ca în final, firesc să conducă la contrarul ei, după cum vom vedea. Discriminarea e definită corect în DEX (e bine totuși să ținem cont de limba ce o rostim) ca „politică prin care un stat […]
reprezintă neîndoielnic un paradox al muzicii de operă, căci ce poate fi mai contradictoriu decât să îndemni în cuvinte cântate „taci, taci… ” sau, în traduceri mai libere „taci din gură, fă liniște…”. Dar muzica e mare pentru că și un asemenea îndemn generează în fapt mici capodopere fragmentare. Desigur, […]
