dar de data aceasta nu de la maestrul Caragiale citire. Mai curând de la media audio vizuală… Există o perioadă a anului în care chiar dacă plouă apocaliptic, sau România se topește, evenimentul prezentat cu isterie mediatică devine bacalaureatul, într-un inconfundabil crescendo după evaluarea națională. Modalitatea de prezentare are ca […]
deja prin sonoritatea sintagmei probează genialitatea tălmăcitorului latin al Sfintei Scripturi, Sfântul Ieronim, Hieronymus, cunoscută ca Vulgata. Psalmul care începe cu Beatus vir are numerotări felurite ceea ce din punct de vedere muzical nu are relevanță. Nu întâmplător marii compozitori au fost fascinați de textul psalmic în variantă ieronimiană astfel […]
reprezintă o asociere aparent bizară dar simplu de clarificat prin raportul dintre realitatea actuală și ceea ce ne transmite ca întotdeauna aeterna Latinitas. E aproape firesc ca obsesia unora (nu-i mai amintesc… ) despre criză, mai mult sau mai puțin reală, să ducă la invocata austeritate din care însă nu […]
atât de sărbătorit în anul acesta este fără îndoială … în-tâmplător, etimologic și nu numai, adică venit din tâmpla (templum) muzicii, templul muzicii al cărui loc îl aflăm de data aceasta în orașul italian Lucca. Giaccomo reprezintă în fapt sinteza supremă a patru-cinci generații de compozitori după cum urmează: Giacomo […]
avem un exemplu (cel puțin…) care probează aserțiunea cu adevărat latină omnia licent, adică toate sunt permise, deci posibile. În calendarul roman iulie era luna a cincea, numită deci, până la un moment dat, Quintilis (Quinque, cinci); Iulius Caesar făcea parte din ginta Iulia, ale cărei origini trimiteau în timp […]
fantezia, muzicală în acest caz, își are rădăcinile în improvizație, impromptu, prima ei definire fiind prin secolul XVI, ca „interpretare a unei invenții imaginative”. Primul „fantezist” sau „fantast” muzical, dacă-l putem numi astfel, a fost italianul Francesco Canova da Milano (1497-1543), lutist fidel al curții papale. Trebuie să fi fost […]
Într-o atât de tulbure stare post electorală provocată evident de concurenți aleși sau nu, revine cu o suspectă recurență un substantiv bine cunoscut în ultimele decenii: criza. Ai crede uneori că, din motive obscure, vorba depășește realitatea. Cum puterea e bine să fie totuși împărțită, căci unicizarea ei nu poate […]
am fi tentați să exclamăm urmărind finalurile unora dintre capodoperele genialului italian. Ca atare: Ricardo împușcat de amicul Renato (Un Ballo in Maschera), parcă în drum către „dincolo”, mai are putere să prezinte adevărul: Ella ѐ pura, Amelia, adică. Nesocotita Gilda, deși înjunghiată de un profesionist, Sparafucile, are totuși puterea […]
au reprezentat și de data aceasta un instrument de intoxicare eficient până la un moment dat, dacă cineva – nu neapărat foarte mulți – le-a luat în considerare. Din punct de vedere mediatic și politologic ele pot fi încadrate în mai larga categorie a isterismelor confundabile până la un punct […]
ocupă un loc definitoriu în periplul baroc, pe urmele lui Vinci. Născut la Bergdorf, azi în perimetrul orașului Hamburg, (1699), a murit la Veneția (1783), personalitatea sa fiind atât de legată de Italia încât era cunoscut și ca Giovanni Adolfo. Compozitor a zeci de opere și de muzică religioasă, Hasse […]
