În mod cert, nu sînt singurul care, atunci cînd se gîndeşte la ce ar putea însemna sintagma „umor britanic”, enumeră ideea de seriozitate prin notele definitorii ale acestei formule. Seriozitate, ceea ce implică şi ideea de substanţă, de consistenţă! Cînd eşti faţă în faţă cu mostre de umor britanic, aşadar, […]
Ca să citeşti Demonul amiezii. O anatomie a depresiei îţi trebuie mult curaj – ca să citeşti şi că sa (vrei să) înţelegi, desigur. Dar ca să scrii o asemenea carte – una care, vorbele sînt ale lui Daniel Goleman (el însuşi un încercat navigator în apele adînci ale psihicului […]
Zilele trecute, la o foarte plăcută şi emoţionantă întîlnire pe care am avut-o, profesorul Lucian Boia, după ce am închis reportofonul, mi-a spus, de fapt, mi-a repetat ceea ce şi în cărţile domniei sale, dar şi mie direct, cum şi altora sînt convins, le-a spus: „istoria nu se repetă! Istoria […]
Subtitlul cărţii despre care va fi vorba în acest text este „viaţa amoroasă a scriitorilor celebri”. Să menţionăm, imediat, două detalii. Primul: nu avem de-a face, aproape că se subînţelege, cu un volum care să inventarieze „viaţa amoroasă” a tuturor scriitorilor celebri; însă, cum ar spune sociologii, „eşantionul” este, deopotrivă, […]
Marea, dimineaţa este, trebuie să spun asta din start, un roman bun. Iată ce crede autoarea sa, Margaret Mazzantini despre ce înseamnă această sintagmă – „un roman bun”: „simt că un roman bun trebuie să ajungă la toţi cititorii, aşa cum scriitori mari precum Dostoievski vorbesc pe limba tuturor. Pînă la […]
Pentru cei care, din varii motive, nu ştiţi cine a fost acest om, o să spun din start, fără nici o „strategie de discurs”: Viorel Colţescu a fost un Mare Om. Am lăsat deoparte orice prudenţă stilistică – de genul „pentru mine, a fost un Mare Om” – fiindcă, în […]
Ediţia care este indicată ca slujind drept reper pentru tălmăcirea în limba română a romanului „Firida ruşinii” de Ismail Kadare este una care are 1984 ca an de apariţie. Anul acesta – 1984 – are, este aproape inutil să o spun, multiple reverberaţii şi în Republica literelor şi în afara […]
„…am băut de două ori apă gazoasă, pentru că era o zi caldă şi umedă, am măîncat îngheţată, am intrat într-o sală de de cinema în mijlocul unui film franţuzesc alb-negru şi ne-am întors la Haifa cu mult înainte de plecarea ultimului autobuz. N-am rămas să dormim la mătuşa Edith. […]
Multe texte sînt „chei” care descuie sensurile altor texte. Nu este o idee defel originală; mai degrabă, în abc-ul hermeneuticii, este un redutabil loc comun, unul însă care trebuie să fie amintit din cînd în cînd. Parabolele sînt cu atît mai mult chei pentru alte texte! Reproduc, în rezumat, mai […]
Nu e, desigur, Decalogul! Nu are cum să fie! Decalogul cu majusculă nu este şi nu poate să fie decît unul singur – cel atît de binecunoscut. Dar, pentru că, în bună măsură, cartea aceasta – cea mai complexă, dintre cele de proză, scrise pînă acum de Ioan T. Morar […]
