Vorbeam de cultură și supraviețuire într-un context deloc plăcut, acela al tragediei de la Colectiv. O tragedie care putea fi complet evitată în contextul unei explozii fără precedent a informatizării, automatizării, a ieftinirii dramatice a componentelor de securitate și integrare în sisteme complexe. Adică cibernetice. Nu ar fi trebuit ca nimeni sa se miște un centimetru pentru ca flăcările, scânteile nechemate să fie potolite imediat de o ploaie artificială declanșată de senzori de fum și de temperatură. E vorba de tehnologii accesibile, chiar ieftine. Dar…
Dar toate aceste sisteme au lipsit. Se vorbește de nerespectarea legilor și a normelor. Eu, și destui alții, vorbim despre lipsa de cultură. O lipsă de cultură care ne lasă expuși în fața atacurilor criminale cibernetice sau în fața unor banale accidente, altminteri ușor de evitat.
Tendința e ca fiecare persoană să aibă cel puțin un dispozitiv informatizat, legat în rețeaua globală, expus riscurilor de securitate cibernetică la nivel global, fără ca măcar să conștientizeze ca acest dispozitiv anonim poate fi transformat într-o armă de atac extrem de periculoasă. Un telefon cât de slab, cu conexiune la internet, poate fi compromis astfel încât introdus în rețeaua unei firme să producă pagube. Ignorăm acest fapt.
Mai mult, un telefon care sună sau vibrează în momentul nepotrivit, te poate expune unui accident, fie el rutier sau de muncă. Puteți imagina o mie alte moduri de a influența viața cuiva. Reflexele ne pot salva, la fel de ușor ne pot distruge.
Încă o dată, conștientizarea pericolului global la care suntem expuși odată intrând în aria mijloacelor cibernetice (unde oare suntem în afara ei?) trebuie să devină parte a culturii, a învățării, pentru fiecare dintre noi și nu numai pentru specialiști. Fiecare e răspunzător pentru sine, în primul rând, indiferent cât de mult facem abstracție de faptul că azi, trăim.
„Crime as a service” s-a dezvoltat mai mult decât ramuri întregi ale economiei. Acest „serviciu” contribuia anul trecut în „economia” SUA cu aproape zece miliarde de dolari. Credeți ca este un fenomen nesemnificativ? Credeți că se referă doar la economia SUA? Este vorba doar de contracte estimate a se fi încheiat pe acel teritoriu. Lumea, este mult mai vastă.
Avem două alternative – să ne pregătim să asimilăm securitatea cibernetică din mers, cu mare grabă, sau să dispărem. Ca dinozaurii. Suntem obligați să trăim SF, să ne informatizăm și să învățăm să folosim la randament maxim tehnologiile pe care punem mâna, doar pentru a supraviețui. Aruncatul calculatorului pe geam pentru că nu face ce vrem este opțiune imposibil de acceptat.
Mai mult, randamentul muncii este principala cheie pentru ieșirea din acest marasm economic al României anului 2015. Acest randament depinde direct de cunoașterea și aplicarea informatizării intensive, concomitent cu evitarea și combaterea atacurilor cibernetice. Am intrat într-un război – cibernetic – imposibil de câștigat, cu durata imposibil de precizat, dar previzibil ca va continua pe durata vieții noastre și mult peste. Greu de precizat combatanții, datorita caracterului extrem de fluid al părților implicate, al scopurilor și poziționării fața de aceste ținte, scopuri sau necesități. După cum spunea cineva, revolta are o singura justificare – succesul.
Voi face pasul mai departe spre o epocă din viitorul apropiat când majoritatea obiectelor se vor tipări 3D și vom cumpăra online licențe pentru tiparul și folosirea acestor obiecte. Ce se va întâmpla dacă un atacator va schimba datele tranzacției? Mai multe licențe, alte obiecte, cu o combinație aparte de compuși chimici în conjuncție? Fiți siguri că aceste situații vor fi reale. Vor fi mai frecvente dacă nu ne pregătim din timp să securizăm acest gen de atac cibernetic.
Supraviețuirea este o problemă de cultură. Cultura ajunge la fiecare doar prin eforturile fiecăruia, nu prin asimilare directă sau osmoză. Deși, într-un viitor incert ar putea fi disponibilă și această tehnologie.
Mă întreb doar, România va mai fi pe hartă în acel viitor?
Mulțumesc pentru inspirație lui Varujan Pambuccian, lui Richard Bach – reprezentant al Guvernului Marii Britanii – Departamentul pentru Cultură, Media și Sport, Institutului Bancar Român pentru organizarea Cyber Security Day.
PS – În UK, Cyber Security este o problematică inclusă deja în temele Culturii.
Abia acum nu mai am dubii. Îmi cer scuze că, inițial, m-am exprimat ezitant. Sigur n-ați avut niciodată de-a face cu un astfel de proiect, nu știți care sunt costurile unei proiectări, achiziții, instalări, autorizări și înregistrări la poliție +ISU pentru astfel de instalații. Nu pot fi făcute legal decât de firme specializate, autorizate (se poate ca ele să cumpere ceva de pe cel.ro, e irelevant. Din experiența mea, ce folosește o firmă specializată este cam de 2-5 ori mai scump decat ce se poate cumpara la bucata online. În principiu este diferența dintre echipamente profesionale și clone). Sper să nu citească cineva ce-ați scris, în calitate de expert, și să încerce improvizații personale cu componente cumpărate online. Am inteles informatia ca orientare de nivel al preturilor dar… vorbeati despre alceva, despre instalații care detectează și sting automat orice focar de incendiu, inca de nivelde scantei, in incinte aglomerate.
Din păcate eu a trebuit să rezolv astfel de probleme și … n-am de unde să încep epopeea, mai ales că dvs. nici nu menționați costurile instalației de stingere – de parcă în incidentul recent problema a fost că nu s-a observat că a luat ceva foc. Să securizezi o incintă compartimentată de 30o mp așa încât să detectezi și să stingi prompt orice focar de incendiu, în orice colț al ei … e foarte scump, mai ales dacă tavanul e înalt. Dacă se și fumează e aproape imposibil. Instalația de stingere e scumpă chiar în configurații minimale, cu eficacitate mică, mai mult simbolică. Testarea periodică și întreținearea unei instalații de stingere costă mult și continuu. Mai studiați, dincolo de cel.ro; senzorii de temperatură din gadgeturi sunt un început constructiv, dar… ajută puțin, v-ar trebui mulți ca să detectați un focar de incendiu, oriunde, prompt, într-o incintă aglomerată. Primul pas … poate fi declarația de azi a primului-ministru Cîmpeanu, despre motivele pentru care doar 7% din 19000 de școli sunt autorizate pentru protecție împotriva incendiilor (adică au riscurile evaluate, planul de evacuare aprobat și stingătoare de mână amplasate și funcționale – nu c-ar avea toate acestea 7% instalatii de stingere automată a focarelor în orice loc din incinta): ‘Cimpeanu a explicat ca procedura de autorizare pentru paza si securitate contra incendiilor „nu este nici simpla, nici rapida si nici ieftina (…) Aceasta autorizare nu este nici simpla, nici rapida si nici ieftina. Proiectul de autorizare trebuie facut de catre factori atestati. Are costuri ce se situeaza intre 10, 12 – 15.000 de euro si durata de realizare de 6, 7, 8, 12 luni in functie de complexitatea fiecarei cladiri, fiecarui amplasament. ”'(HotNews.ro, 7 noiembrie 2015). Spor!
Cealaltă chestiune care mă preocupa, cea cu privacy – comuniști -troll, mi-e clară. Mulțumesc de lămurire.
Imi pare rau că aveți parte de experiențe neplăcute, inclusiv cu furnizori care îngrașă prețurile sau cu enitați ale statului care refuză să autorizeze indiferent ce. Nu e un motiv să faceți insinuari negative, aproape la limita insultei. Articolul meu nu este un studiu de caz, dar îl tratați ca atare. Nu oferă soluții, ci doar amintesc existența acestora. Iar căt despre un local de 300mp plin ochi cu oameni, bugetul unei instalații de stingere automată s-ar acoperi în circa o saptamana. Nu e vorba de cineva cu profit de 1000 de lei pe lună. Să fim serioși si să păstrăm proporțiile. Am cunoștința de piedicile pe care le pun diversele persoane aflate în poziție de a aproba/dezaproba și acolo este nucleul corupției în țară, nu neapărat în guvern sau parlament. Acestă birocrație nocivă și fuga de răspundere, pe care o amintiți este întreținută și de patronii care preferă să stea cu mâna în sân, decât să își rezolve problemele de securitate și alarmare, măcar pentru liniștea lor. Acest „nu pot, pentru că nu-mi dă autorizație” este absurd. Preferința dv. de a evita componentele câh de la firmele online, este doar o justificare facilă a lipsei de inițiativă. Dacă nu mă înșel, în Colectiv a fost găsit doar un stingător anemic.
Vă rog nu mai justificați inacțiunea în baza unei legislații corupte și incoerente, care mai nou dezincriminează și plagiatul.
Vă scuz tendința de a crede că oricine altcineva este o persoană inferioară și susțin că securizarea acelei incinte pe care o descrieți se poate face foarte ieftin: se interzic fumatul și folosirea de mijloace pirotehnice in incinte inchise destinate publicului. Deși de bun simț, această regulă se aplică doar rareori.
Că ar fi ieftin să instalezi azi cele necesare ca „scânteile nechemate să fie potolite imediat de o ploaie artificială declanșată de senzori de fum și de temperatură” e ori o dezinformare voită ori un produs al imaginației naive a cuiva care n-a plătit niciodată pentru o astfel de amenajare. Personal, pățit fiind, apreciez costurile respective ca enorme pentru o întreprindere mică-mijlocie.
Problema mea este cum cyber security asta scoate complet din discuție dreptul la viață privată, securitatea intimității noastre. Pe vremuri erau la modă. Când erau încălcate de comuniști…
Fără să fac reclamă, pentru că e vorba de obiecte comune, la cel.ro se găsesc la vânzare acele produse ale imaginației naive. Cu circa 1000 de lei asamblezi centrala si senzorii de fum. Un senzor de fum costa intre 40 si 150 de lei, ca sa-ti dai seama de ridicolul afirmatiei tale apropo de imaginatia cuiva. La 150 lei, senzorul respectiv este autonom si are o alarma audibila incorporata.
Senzorii de temperatura sunt prin mai toate placile de baza, telefoanele si alte gadgeturi si orice UPS de doamne ajută are asa ceva, inclusiv functia de alertare prin mail la depasirea unei limite.
Va indemn la o minima informare inainte de a comenta insinuant.
Cat priveste dreptul la viata privata, in padure el este foarte bine protejat. Fiind totusi o persoana sociala desi rareori sociabilă, omul a renuntat de voie – de nevoie la intimitate. Japonezii si chinezii chiar, de foarte multă vreme. In lumea cibernetică, câtă vreme îți cumperi cu mare bucurie un iphone, esti obligat sa suporti consecintele. Iar un senzor de fum sau de inundatie nu contine o camera video, oricâte filme de spionaj ne arată asta.
Vorbind despre comuniști, am un singur cuvânt: troll.