„Banii vorbesc…”

spune o melodie realistă de succes ( și muzical) din anii 90 a celor de la Holograf. Ceea ce devine interogativ e cum se fac banii??? și unde?

S-a stabilit instantaneu o asemănare între Colectiv din România și selectul bar sau ce o fi din Elveția: la indigo, ziceau unii mediatici deși evident că nu au fost acolo. Lăsând la o parte faptul că – fără supărare – numărul decedaților nu e același, apar o serie de suspiciuni helvetice: o dată sunt 40, altă dată 47 sau 46. În final 40. La noi s-a știut în scurt timp. Dar dubiul începe cu denumirea fatalului local  (că la noi era o fostă unitate socialistă metamorfozată în scop pseudo cultural…) înființat de doi francezi: Le Constellation!!! Că tot ne considerăm francofoni, mai mult –fili, substantivul, onomastic în acest caz e, conform dicționarului francez, feminin, deci La Constellation. Dar ce mai contează genul când e vorba de scos bani, căci, nu-i așa, localul e unul select precum stațiunea elvețiană.  Suspiciunile pornesc imediat după incendiu: interdicții inclusiv aeriene deși era clar că nu e un atentat; după câteva zile se pot depune și candele dar nu oriunde. Autoritățile locale, cantonale bâjbâie în explicații asigurând că totul va fi clarificat, nu se știe când. Se cere răbdare, ceea ce la noi nu a fost cazul, acuzele declanșându-se aproape instantaneu, probabil pe rea sau bună dreptate. Apoi: peste  o sută de arși încep să fie repartizați peste hotare în țările vecine și prietene inclusiv cu un avion  românesc (un gest frumos cu fonduri UE), fără să se isterizeze cineva, nici mediatic nici oficial precum la noi, că Elveția, cu atâtea bănci și bani nu face față spitalicește marilor arși. 

O altă problemă  privește participanții: ce caută noaptea într-un ademenea local un minor de 14 (paisprezece) ani, carbonizat desigur și alți câțiva cam eiusdem aetatis, tot minori deci. E mai mult decât evident că acuzele nu pot fi îndreptate împotriva oricui. Crans – Montana e un loc prea select pentru a-i deranja reputația așa că totul trebuie făcut cu mare atenție. Căci, dacă Wilhelm Tell trăgea cu arbaleta pentru a-și apăra cantonul, acum „banii vorbesc”, adică apără. Recomand totuși, deși nu e duminică, încântătoarea  uvertură compusă de Rossini. 

S-au întrebat unii istorici de ce Hitler nu a invadat Elveția?  Pentru că era cel mai sigur depozit pentru ceea ce s-a jumulit în  Europa în primul rând. „Discreția” bancară  helvetică asigură și azi depozite postbelice aparent anonime. Un amic aflat temporar în unul din marile orașe elvețiene, plimbându-se la pas cu un localnic, a fost întrebat trecând printr-o piață „tu știi pe ce călcăm noi acum?”. La răspunsul „pe macadam”, a aflat că „nu, pe depozite de bani”. 

Și ajungem la interogația inițială, iar răspunsul îl primim din clasică sursă imperială. Constatând că erariul imperial e cam gol, distinsul Vespasianus a  decis – ca să nu impună un nou impozit –  să pună o taxă de intrare la toaletele publice din Roma – apoi prin extensie în restul imperiului – de unde și nobila  denumire de vespasiene. Începea să circule prin Roma, apoi și prin alte așezări urbane de elită, zvonul malițios că „împăratul scoate bani din… rahat”, metabolic.  Fiul Titus, cunoscut pentru sensibilitatea sa,  îi spune lui pater cele auzite. Vespasian, cu calm îi pune sub nas o monedă și îi spune: Non olet, tradus elegant cu nu miroase,  mai corect nu pute.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *