Privind…

 la final și început de an, în funcție de cele petrecute, o putem face urmând îndemnul lui Osborne dramaturgul, „Privește înapoi cu mânie”;  sau cu speranța că va fi mai bine. Dualitatea e firească pentru luna ianuarie și ni se trage de la… romani. 

Volens nolens ne închinăm lui Ianus, veche zeitate autohtonă, italică deci, al cărei nume trimite tot la pragmatismul tiberinilor. Inițial ianus desemna la Roma un pasaj, o zonă de trecere în care stăteau activ desigur, printre alții și deloc întâmplător, bancherii și comercianții, ceea ce explică personificarea și mai mult divinizarea. Horatius atrage atenția asupra faptului că  „asta-i ce ne predică Ianus de la un capăt la altul”, al pasajului, mai apoi al anului.  Ca atare Ianus semnifică trecerea, „pasajul” dacă vrem, dintre doi ani, primind apelativul Ianus anceps  sau bifrons cu două frunți privind concomitent către cei doi ani, în curs de trecere și viitor. 

I s-a dedicat și un templu pe colina care îi aparținea, Ianiculum, collis Iani, colina lui Ianus.  Luna a devenit mensis Ianuarius. Să ne oprim puțin la templu, foarte actual  prin semnificație, chiar dacă … nu mai există. Respectând dualitatea facială a zeului, templul avea două porți, câte una pe fiecare față. Cele două porți erau larg deschise pe timp de război  purtat de Roma, indiferent de zona din Imperiu. Semnificația era limpede: nu puteai ști când se încheie un conflict militar – elegant zicând, cert nici la finalul anului dar nici la începutul următorului. Fiind în Roma, puteai ști oricând dacă e război sau pace, undeva, în lumea de atunci. Cu oarecare malițiozitate s-a afirmat de  către cercetătorii moderni că probabil porțile erau mereu deschise căci, nu-i așa, romanii se războiau tot timpul. Probabil –  nu am fost de față – dar cert e un lucru: dacă templul ar mai exista, la cum merg lucrurile, porțile ar fi permanent deschise, nu neapărat pentru vizitatori. 

Prin urmare,  dincolo de mânie, furie, speranță și altele asemenea individualisme, să nu uităm de templul cu porți. În condițiile actuale cam dificil de închis și neconvingător. Poate cu vreo târguială nobeliardă, cu ajutorul bancherilor și comercianților dar greu de crezut pentru că Ianus e și   Ianitor caelestis aulae, portarul palatului ceresc. Poate totuși dacă se găsește vreo ianitrix, portăreasă adică, numai că de regulă era o sclavă. 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *