Jonathan Holden
Luna plină, răsărind
Atât de joasă încât părea aproape
obscenă, ca domul semeț al unui oraș în ruină
luna plină, răsărind, ar fi putut fi
un semn – un spectacol
în plină expansiune
astfel că toate drumurile ar duce la ea.
În orice direcție m-aș fi întors
pe micul teren de joacă
nu o puteam evita,
tot spre ea mă îndreptam
deși a trecut mult timp de când am aflat
ce reprezintă luna plină –
nimic – cu excepția faptului că atunci când o observi
ești destinat să fii singur.
Îți vine în minte un nume – al celui pe care încă-l iubești.
Îți amintești, exact atunci, că pământul se învârte
și simți, pentru o clipă, că
– așa cum bine ai sesizat-
tu ești singurul.
Jonathan Holden (n. 1941), este primul Poet Laureat al statului Kansas (desemnat în 2004), Profesor Universitar la catedra de Limbă și Literatură Engleză a Universității de Stat din Kansas City, Manhattan. Printre cele mai cunoscute volume de poezie sub semnătura lui Holden menționăm: New and Selected Poems (2000) și The Names of the Rapids (1985). O selecție din poeziile lui Holden au fost publicate de renumitul poet Ted Kooser (Poet Laureat al Statelor Unite) în rubrica sa “American Life în Poetry”.
Jonathan Holden
Full Moon, Rising
So low it used to seem almost
perverse, like the risen dome of some dead
city, the full moon, rising, might have been
an omen-a public event
looming so great all roads would lead to it.
Whichever way I’d turn
on the small playground
I could not avoid it,
I’d find myself walking toward the moon,
though it is long since, now, that I have learned
what the full moon portends-
nothing, except that when you notice it
you’re apt to be alone.
A name, someone you still love, comes to mind.
You remember, just then, that the earth is turning,
and feel, for a moment, certain
that as you notice it
you are the only one.
