Colindul celor trei magi
W. S. Merwin
Cu cât timp în urmă visam
Apusul și pașii omului
prin livezile învăluite în liniște?
Și rugăciunea pe care am rostit-o:
Biruiți întunericul,
Voi, Cuvintele Domnului,
Învingeți noaptea și moartea
Și aduceți-ne pacea.
Am fost o umbră
Noapte după noapte mișcându-se
Oscilând între da și nu.
Am fost orbirea
Dintre soare și lună
Ademenirea timpului
Înspre o stea obscură.
Dar ne-am oprit acum,
Am uitat care ne-au fost motivele,
Am uitat orașul,
Soarele, ziua aceasta năucitoare,
Amiaza, extenuarea,
Visul pierdut, calea,
Până și fiarele sălbatice,
Până și umbrele care ne aparțin.
În această noapte și zi
Toate darurile sunt nimic:
Ce este tămâia
Unde-i toată aroma plăcută?
Noi, cei care bâjbâiam în întuneric!
Îngenunchiați și nu luați seama la
oboseala picioarelor noastre
Acum, în întuneric
După cântecul adânc,
Plimbați-vă printre ramuri
Îngerii Domnului,
Opriți foșnetul crengilor
Peste pământ și copil.
Iar acum, să cântăm sau să ne rugăm?
Unde s-a dus noaptea?
Cine își amintește ziua?
Suntem duh și suntem pământeni
Am fost treji și-am văzut
Toate nașterile și îngropările
Făcându-se una și dispărând
Am văzut cerul mărindu-se
Pentru a cuprinde tot întunericul,
Am simțit aburii dimineții
Crângul câtorva mâini.
W. S. Merwin (1927 –2019) a fost un renumit poet și traducător american, autor a peste 50 de volume de poezie și proză, câștigător al premiului Pulitzer pentru Poezie în două rânduri (1971 și 2009). În 2010 Librăria Congresului American l-a numit al șaptesprezecelea poet laureat al Statelor Unite. După absolivirea cursurilor la Universitatea Princeton, s-a căsătorit cu Dorothy Ferry și s-au mutat în Spania. În Spania a întâlnit-o pe a doua soție, Dido Milroy, căsătoria lor încheindu-seîn 1970, urmată de o a treia căsătorie cu Paula Dunaway, în 1983. Merwin a murit în somn, acasă, la 15 martie, 2019. Pentru volumul de poezii, „Migration: New and Selected Poems”, i-a fost acordat premiul Nation Book Award for Poetry, unul dintre cele mai prestigioase premii pentru poezie din Statele Unite.
W. S. Merwin
Carol of the Three Kings
How long ago we dreamed
Evening and the human
Step in the quiet groves
And the prayer we said:
Walk upon the darkness,
Words of the lord,
Contain the night, the dead
And here comfort us.
We have been a shadow
Many nights moving,
Swaying many nights
Between yes and no.
We have been blindness
Between sun and moon
Coaxing the time
For a doubtful star.
Now we cease, we forget
Our reasons, our city,
The sun, the perplexed day,
Noon, the irksome labor,
The flushed dream, the way,
Even the dark beasts,
Even our shadows.
In this night and day
All gifts are nothing:
What is frankincense
Where all sweetness is?
We that were followers
In the night’s confusion
Kneel and forget our feet
Who the cold way came.
Now in the darkness
After the deep song
Walk among the branches
Angels of the lord,
Over earth and child
Quiet the boughs.
Now shall we sing or pray?
Where has the night gone?
Who remembers day?
We are breath and human
And awake have seen
All birth and burial
Merge and fall away,
Seen heaven that extends
To comfort all the night,
We have felt morning move
The grove of a few hands.
