Mary Oliver
Gâștele sălbatice
Nu trebuie să fii bun.
Nu trebuie să te târăști în genunchi prin deșert
sute de kilometri, căindu-te.
Trebuie doar să lași animalul firav al trupului tău
să iubească ceea ce-i place să iubească.
Povestește-mi despre deznădejdea ta,
iar eu îți voi vorbi despre a mea
Între timp, viața merge înainte
Între timp, razele soarelui și stropii limpezi de ploaie
împânzesc șesurile și acoperă pădurile dese,
munţii şi râurile.
Între timp, gâștele sălbatice
se reîntorc acasă, străbătând înălțimile albastre
Oricine-ai fi, și oricât de singur,
lumea se dezvăluie imaginației tale,
te cheamă, asemeni gâștelor sălbatice, ascuțit și incitant –
vestindu-ți locul, iar și iar,
în marea familie a lucrurilor.
Mary Jane Oliver (1935 –2019), proeminentă poetă americană, laureată a premiului Pulitzer în 1984 cu volumul “American Primitive” și a premiului National Book Award în 1992 cu volumul “New and Selected Poems”. Născută în Maple Heights, Ohio, o suburbie semi-rurală a orașului Cleveland, Oliver a scris numeroase volume de poezie despre natură, drumeții și meditații în singurătate.
Mary Oliver
Wild Geese
You do not have to be good.
You do not have to walk on your knees
for a hundred miles through the desert repenting.
You only have to let the soft animal of your body
love what it loves.
Tell me about despair, yours, and I will tell you mine.
Meanwhile the world goes on.
Meanwhile the sun and the clear pebbles of the rain
are moving across the landscapes,
over the prairies and the deep trees,
the mountains and the rivers.
Meanwhile the wild geese, high in the clean blue air,
are heading home again.
Whoever you are, no matter how lonely,
the world offers itself to your imagination,
calls to you like the wild geese, harsh and exciting —
over and over announcing your place
in the family of things.
