Kenneth Koch
Ție
Te iubesc așa cum un detectiv caută o nucă
Prin care ar putea rezolva o crimă neelucidată de ani de zile
Fiindcă criminalul a lăsat-o în zăpada de lângă fereastra
Prin care i-a văzut chipul, conectat cu
Umerii de un gât,
și în inima ei a clădit un acoperiș roșu. Pentru lucrul ăsta trăim o mie de ani;
Pentru asta iubim și trăim pentru că iubim, nu suntem prinși
în interiorul unei sticle, slavă Domnului! Te iubesc așa cum
Un copil caută o capră pierdută;
când ești aproape, sunt mai nebun
decât cămășile umflate de vânt, un vânt care vine de pe
Marea albastră, atât de strălucitoare, atât de adâncă și atât de diferită de noi;
Îmi închipui că pedalez pe-o bicicletă traversând câmpiile verzi și albe ale Africii
Să fiu lângă tine, întotdeauna, chiar și numai cu inima
care înoată atunci când sunt treaz, și mai am o încredere oarbă în tine
Ca în trotuarul care mă duce înspre un loc unde,
Iarăși mă gândesc la tine, o nouă
Armonie a gândurilor! Te iubesc ca o rază de soare care navighează prora
unei nave de la Hartford la Miami
Și cel mai mult te iubesc în zori, când, înainte de a-mi deschide ochii, soarele
mă scaldă în întrebările tale pe care mereu le aud în urechi.
Kenneth Koch (Februarie 27, 1925- Iulie 6, 2002) poet, dramaturg și profesor american. A frecventat cursurile Universității Harvard și a obținut doctoratul de la Universitatea Columbia, unde a și predat literatură pentru mai bine de patruzeci de ani. În contradicție cu poeții confesionali, Koch s-a alăturat Școlii de Poezie de la New York, scriind în manieră avangardă. Un grupaj de șapte poeme i-au apărut în Antologia poeților din New York, coordonată de Ron Padget în 1970. A fost finalist la National Book Award cu volumul New Addresses. Volumele Straits (1998), One Train și On the Great Atlantic Rainway, Selected poems, 1950-1988 (publicate în 1994) i-au adus permiul Bollingen în 1995. A mai publicat următoarele volume de poezie: Seasons of the Earth (1987); On the Edge (1986); Days and Nights (1982); The Burning Mystery of Anna în 1951 (1979); The Duplications (1977); The Pleasures of Peace (1969); When the Sun Tries to Go On (1969); Thank You (1962); and Seasons on Earth (1960).
Kenneth Koch
To You
I love you as a sheriff searches for a walnut
That will solve a murder case unsolved for years
Because the murderer left it in the snow beside a window
Through which he saw her head, connecting with
Her shoulders by a neck, and laid a red
Roof in her heart. For this we live a thousand years;
For this we love, and we live because we love, we are not
Inside a bottle, thank goodness! I love you as a
Kid searches for a goat; I am crazier than shirttails
In the wind, when you’re near, a wind that blows from
The big blue sea, so shiny so deep and so unlike us;
I think I am bicycling across an Africa of green and white fields
Always, to be near you, even in my heart
When I’m awake, which swims, and also I believe that you
Are trustworthy as the sidewalk which leads me to
The place where I again think of you, a new
Harmony of thoughts! I love you as the sunlight leads the prow
Of a ship which sails
From Hartford to Miami, and I love you
Best at dawn, when even before I am awake the sun
Receives me in the questions which you always pose.
