Cu vădită plăcere mediatică ni s-a comunicat recent pe toate canalele, mai puțin cele de scurgere, ceea ce puteam bănui mai de demult, anume că și la poluare suntem printre primii în Europa. Ca să ne intre bine în cap, câteva zile la rând a fost repetată informația, dar, ca de obicei, soluțiile practice nu, și poate nici nu ar fi avut rost. Culmea nesimțirii a constat în faptul că și câțiva opoziționiști, ca să nu scriu opozanți ai regimului actual, și-au exprimat opinia critică de parcă nu ar fi fost niciodată la putere; o dovadă că nici atunci și nici acum nu s-a făcut și nu se va face ceva concret deși, se pare că din sfera latrinelor rurale cu scurgere directă în grădină, apar primele semne de ameliorare; ca intenție a autorităților și nu mai mult. Dacă ne gândim că „veșnicia s-a născut la țară”, cum frumos spune Poetul, nu cred că de acolo ar trebui început și nu cu consecințele metabolice ale bătrânilor care abia au din ce trăi. Să nu uităm însă de școlile la care din clasă până la WC elevul poate face proba de marș forțat sau alergare pe suta de metri, dar nici de vilele de agrement construite cu mitocănească fudulie pe marginea lacurilor ocrotite de lege nu și de metabolismul locatarilor fie și sezonieri; desigur ne putem întreba inutil, cu aprobarea cui???
Cum nu se putea altfel și poluarea vine din latină, terminologic adică; verbul polluere cu supinul pollutum este prin excelență unul al murdăririi: a murdări, a spurca, a pângări, a profana.
Nu fac parte dintre acei guru ai nației care ajung la orgasm intelectual constatând neîncetat minusurile Țării pentru că nu sunt ei la putere măcar pe post de consilier, dar la o privire mai atentă se poate constata că, din păcate, poluarea concretă nu numai că nu e singura apăsătoare la noi, fiind însoțită de alte forme cert la fel de pernicioase și mult mai parșive.
Mergând dinspre concret către abstract să începem cu poluarea fonică; mai cu seamă în marile orașe, aglomerări urbane cum pretențios li se spune în ciuda scăderii numărului de locuitori, descreierații șoselelor, fie pe două roți fie pe patru, se fac remarcați ambalându-și motoarele la maxim când prind un bulevard rectiliniu; de preferință în cadru nocturn; din păcate nu sunt întotdeauna ei victime ci și persoane nevinovate, pietoni traversând pe zebră. În alt context, dar în aceeași categorie a poluării intră unele magazine de electronice; indiferent dacă vrei să-ți achiziționezi un robot de bucătărie sau un uscător de păr, consultantul în vânzări, că doară n-o fi vânzător, nu se grăbește să te servească în primul rând nu pentru că nu te-ar vedea ci pentru că nu te aude; asurzirea clienților pare să facă parte din ritualul cumpărăturilor; un soi de zgomote muzicale date la maxim de parcă am fi în magazinul „lu tata” pe care vrem să-l falimentăm sau la domiciliu. În cazurile fericite pot urma scuzele (de rigoare totuși), fără nici o garanție de viitor, în ciuda celor doi ani pentru aparate. Până la urmă explicabilă etimologic și această poluare dacă avem în vedere că pollutus poate însemna și obraznic, nesimțit.
Tot în sfera poluării concrete dar cu trimitere la modul de gândire, către abstract deci, trebuie subliniată incendierea primăvăratică mai cu seamă a ogoarelor Patriei; aș numi-o mai neaoș câmpenească, deși se practică cu spor și în zonele de dealuri devenind nu o dată pădureană; nu e nici rușinoasă, nici profanatoare că doară românul e frate cu natura (și Cain și Abel erau frați…), ci prostească, șleampătă și primitivă. Că se mai prăjește câte un incendiator e cel mai firesc lucru. La pătrunderea noastră efectivă în UE, un vremelnic responsabil pe linie agricolă susținea cu aplombul necunoscătorului că s-a terminat la noi cu incendierile de câmpii, liziere de pădure și alte locuri plăcute piromanilor rurali (nu că mitocanii care își aruncă mucurile de țigări aprinse la marginea drumului ar fi mult mai buni prin gest și efect).
De fapt acest gen de incendieri poluatoare se înscrie clar în obsesiva noastră continuitate istorică la care nu vom renunța indiferent ce articol va activa vreo Uniune: chiar dacă nu mai năvălesc nici tătarii nici turcii, vom continua să ne incendiem ogoarele; ar fi o problemă cu otrăvirea fântânilor, sincronă odinioară cu incendierile, dar având în vedere triunghiul rural contemporan, adică latrină – fântână – groapă pentru balegi, s-ar putea totuși să avem continuitate fontanistică, involuntară însă; mai ales că din strămoși știu unii săteni înțelepți că „îi bună și balega” (mărturisire recentă televizată); dar nu în reacție cu apa potabilă.
Mult mai otrăvitoare sunt însă pe termen nelimitat și greu de încastrat între pereți de beton, poluările mentale. În această categorie un loc de frunte îl ocupă poluarea mediatică, având forme de atac duale: precum la meteo, vorbim și ziua și noaptea de o poluare vizuală prin vulgaritate, mitocănie de-a dreptul exhibată fesier la propriu, nu odată proporțională cu nivelul de inteligență al realizatorului și al invitaților. Se suprapune firesc și cu plăcerea acelorași, poluarea verbală, iarăși explicabilă etimologic căci pollutio înseamnă murdărie, iar de la Ieronim încoace murdăria ca nerușinare și invers. Deci aici suntem și clasici și creștini.
În aceeași categorie amintesc doar, am mai scris (in)suficient despre ea, poluarea mentală prin prostia formulărilor mediatice; remediul ar fi (re)școlarizarea unor lucrători din media sau închiderea provizorie a unor posturi dar asta ar afecta emoțional drepturile omului, mai ales că nici alții care ne dau lecții nu stau mai bine la acest capitol. Ba chiar nu e exclus să le fi învățat unele de la ei, augmentându-le însă regretabil în spiritul originalității.
În fine dar nu la urmă, ci apoteotic, câte ceva despre poluarea politică. Să fiu bine înțeles: nu am inventat-o noi. Orice victorie electorală – recunosc, de la romani încoace – e rezultatul unei poluări politice, adică a unei campanii bazate pe promisiuni incredibile în primul rând pentru cei care le rostesc, indiferent de orientare. Cu cât rezultatul e mai bun, cu atât e limpede că învingătorul a fost mai inteligent în a polua gândirea electorilor, iar dacă a mai fost la putere, e proba sigură și repetabilă, o „repetabilă povară” cum ar spune defunctul Adrian Păunescu, a faptului că alegătorul nu înțelege și nu va înțelege niciodată că pollutio, adică nerușinarea mincinoasă nu are orientare politică, adică nu e de stânga, centru sau dreapta.
Așa că, indiferent de activarea vreunui articol UE vizând microorganismele și praful, closetele, zgomotele, incendierile și altele și altele, ne putem totuși mândri – că de schimbat radical nu o vom face – cu faptul că, deși printr-un neologism, respectăm neabătut nuanțele termenului latin.
Dacă totuși încercăm un remediu, trebuie să ne întoarcem la străbuni: ORDO et DISCIPLINA nu e necesar să fie zeificate nici sanctificate, doar aplicate, cu riscul pentru întreprinzătorul de azi de a ajunge la perete. Și-apoi, oricum, nu vrem să construim un Imperiu.
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
