Dat fiind că nu ne jucăm de-a cuvintele, nu voi începe cu lamentația românului „de la Nistru pân la Tisa”, mai mult sau mai puțin utilă căci a rezolvat o parte pierzând-o ulterior pe cealaltă; căci așa e cu cei mari: dai ca să primești, în cazurile fericite (tot principiu clasic e).
În mod cert Plinius Maior nu avea cum să se gândească la cariera fulminantă pe care avea să o facă adjectivul taxicus folosit de el ca derivat din taxus ce desemna tisa, arbore cu lemn remarcabil prin tărie, utilizat de cei vechi în construcții; dar și materia primă pentru unele din cele mai bune arcuri (cu săgeți). Numele științific păstrează desigur denumirea dată de latini: taxus baccata; baca sau fructul era și continuă să fie foarte otrăvitor; ca atare cei vechi își muiau săgețile în zeama de tisă, iar taxus desemna și o eficientă suliță din lemn de tisă care, înmuiată la vârf în aceeași zeamă, devenea și mai mortală.
Cât privește o etimologie greacă a termenului trimițând apoi la un presupus etimon egiptean, ar fi ca un savantlâc inutil (se)ducător la etruscă sau la daco – geto – scito – tracă. Claritatea lui Plinius e suficientă.
Puterile extractului de tisă fiind cunoscute deja, adjectivul plinian prinde teren repede astfel că la Ambrosius, episcopul Milanului, întâlnim forma adjectivală toxicatus, adică muiat în otravă, dar și otrăvit nu neapărat de la zeama de tisă sau altceva, ci de discursul cuiva, spre exemplu.
Ajungem astfel la mirabila (prin varii efecte) familie cuprinzând toxina, toxicologia, intoxicarea, detoxifierea și, evident adjectivul toxic de la care am și pornit. Neîndoielnic, atât la propriu cât și la figurat toate se referă la un soi sau altul de otrăvire sau… înveninare (mai ales la figurat).
Toxina poate fi de cele mai felurite efecte și origini (vegetală, animală) și cu posibile remedii; sau imposibile. Recomand în acest sens, adică al lecturii, fără inutilă modestie lucrarea Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, EUVT, 2018 (autori Dana Percec et ego cum spune Poetul). Aflăm printre multe altele că, pe linie britanică, brexitană de-acum probabil, interesul pentru toxine a fost imens generând o literatură superlativă precum cea a Agathei Christie, doamna preocupată de taxina (vezi lucrarea de mai sus, p. 84) și altele cu efect similar.
Intoxicarea poate fi concretă de tip toxiinfecție alimentară, întâlnită frecvent în urma unor bairamuri creștine precum nunți, botezuri, aniversări dar și după aparent mai tristele parastase, aparent deoarece se înfulecă precum la cina lui Trimalchio; evident intoxicarea demult nu mai are nimic cu otrava de tisă ci cu pregătirea meniului măcar cu o săptămână înainte și păstrarea lui în șpais șapte zile; dacă e pe bază de catering, putem adăuga maioneza din ouă vechi. Nu e de neglijat nici igiena precară a mâinilor celor invitați. Remediul se află desigur la serviciul de urgență al celui mai apropiat spital din zonă.
Dar mult mai rea și parșivă se dovedește intoxicarea mediatică, axată pe minciuni, exagerări și aspecte greu de dovedit dacă nu imposibil, conform fișei postului; dacă mai adăugăm și un anumit nivel de prostie, intoxicarea pare iremediabilă, iar cetățeanul se poate întreba printr-o parafrază caragialiană „eu pe cine să cred???”. Pe nimeni… Spre a nu fi acuzat de posesia unui ego agresiv, nu pot să trec peste observația directă a domnului Raul Dudnic, în prezenta publicație: „Jurnalistul are puterea de a schimba și a afecta, ca să nu spun otrăvi, mințile celor care se hrănesc cu știri”. Desigur, meniul nu trebuie să fie doar din știri ca să te intoxici. Dimpotrivă asistăm la o gamă largă toxică.
Soră geamănă cu intoxicarea mediatică este cea politică; de fapt sunt de neimaginat una fără alta așa că formează o monstruozitate siameză; operația de separare e imposibilă căci amândouă sunt „de-o mamă, de-o făptură și de-o seamă”; cu voia lor și nu din eroarea naturii.
Amintesc și intoxicarea culturală generată de clici intelectuale cu apariții permanente spre a proba deținerea în exclusivitate a adevărului artistic și estetic. E o intoxicare mai blândă, nesemnificativă de la un punct doar pentru faptul că receptivitatea consumatorilor e foarte scăzută.
Despre foarte des invocatul adjectiv de origine pliniană după cum s-a văzut, toxic trebuie remarcat faptul că e ambivalent după cum urmează: schimbul de replici între cei aflați momentan la putere și opoziția despre care nu știm dacă va fi la sau sub putere, include toxicitatea de ambele părți; puterea e toxică (în general duce la toxicitate) pentru Țară și popor, după cum opoziția prin eterne critici e toxică la rândul ei pentru adversari, așa că te întrebi de la un moment dat „de unde e toxina?”. În această luptă intertoxică învinge desigur cel mai mitridatizat (ca să nu zic cu obrazul îngroșat), nu neapărat cel mai inteligent.
Despre scrierile toxice doar atât: depinde cui folosesc și cine le promovează, nu cine le-a scris. Presupunând desigur că au fost și citite.
Ar urma în mod necesar detoxifierea; dacă unele remedii s-au păstrat de la cei vechi, nu înseamnă că mai au și eficiență; mai ales în cazul intoxicărilor devenite abstracte. Din păcate nici cu detoxifierile nu stăm așa de bine cum am crede, în sensul că unele procedee propuse intoxicaților fizic de către diverse categorii de vraci autorizați, conduc mai curând la intoxicare mentală adăugată celei mediatice și politice.
Rolul toxicologiei rămâne însă unul esențial; oricât de departe în timp e zeama de tisă, boarea ei toxică, tisată adică, străbate lumea, încât ne putem întreba „ce nu e toxic?” Ceea ce nu s-a născut încă, ar spune înțeleptul neputincios.
Să rămânem deci la admirabila scriere a lui Mircea Horia Simionescu; chiar dacă nu o (mai) citim – câte nu sunt lansate, chiar premiate fără a fi citite? – , să reținem titlul și subtitlul: TOXICOLOGIA sau dincolo de bine și dincoace de rău.
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
