Nu, nu sunt de acord cu cei care spun, cinic pesemne, că Bucureștiul este un oraș frumos, dar păcat că e locuit. Chiar dacă, aici e mult de vorbit de fapt, sunt mulți oficiali (din zona administrativă mai cu seamă) care provoacă acest oraș, prin decizii și fapte, să fie uneori urât, inconfortabil, enervant.
Dimpotrivă, în multe privințe, Bucureștiul este un oraș fabulos. Cu povești extraordinare – multe multe povești. Unele luminoase, unele pur și simplu rotunde și frumoase, altele – ca niște răni care sunt semne, probabil, ale unor suferințe adânci.
Câteodată, Bucureștiul, aici sunt de acord, e apăsător și, poate mai ales pentru cineva care a avut experiența altor orașe de talie similară, dar situate mai la Vest, este, poate, evidentă tendința celor care stau în acest oraș de a merge ușor aplecați, ca și cum s-ar pregăti să pună capul în pământ.
Pe de altă parte, dar legat de paragraful imediat anterior, contează – inclusiv despre București – ce alegi. Cred că dacă alegi bine, ceea ce am menționat mai sus poate fi un detaliu. Numai un detaliu.
Ca să alegi bine însă despre acest oraș (ca să alegem bine, de fapt; căci nu mă exclud din categoria celor care, legați cu multe fire de București, trebuie să aleagă zilnic), trebuie să știi. Să știm! Și anume: să îi știm cât se poate de bine și cât mai multe (căci sunt foarte multe) poveștile.
Reiau: trebuie să știi, trebuie să știm! Bunăoară, poveștile sale. Istoriile sale. Ceea ce a fost în spatele a ceea ce se (mai) (între)vede.
Despre povești. așadar: sunt multe, foarte multe. Dar din acestă masă semnificativă, multe povești sunt fie ascunse, fie adormite.
Dincolo de București, general-românesc aș îndrăzni să spun, e că, nu arareori, ne refuzăm (po)veștile bune. Și, adesea, nici nu suntem conștienți de aceasta, prizonieri ai unor spirale – fie ele personale, fie publice – care țin de alte feluri de (po)vești.
Una dintre veștile cele mai bune cu putință despre poveștile din București are nume, prenume, adresă, și așa mai departe. Îmi face mare plăcere să o menționez și aici – în altfel, într-un dialog (pe care îl puteți citi aici!), am mai făcut-o cu aproximativ jumătate de an în urmă.
Așadar, mai ales PENTRU CĂ ALINA PAVELESCU, câteva zeci de ediții ale unei istorii vii, calme și calde, în dialog despre un oraș căruia cred – chiar cred cu putere aceasta – nu se cuvine să îi refuzăm nici adevărul, nici șarmul. 
Povești (din București) cu pagină de Facebook – aici!
Și, aceasta este de dată recentă (și e foarte bine că e așa) cu scenă de expunere șic – aici!
Așadar, POVEȘTI DIN BUCUREȘTI. E de bine. Foarte de bine!
Am fost de curând acolo unde se spun aceste povești. Voi mai merge. Vom fi acolo și mai mulți, da?
Pentru că e așa de simplu: avem nevoie de povești.
