Dia știe

Dia Radu este fiica regretatului și extraordinarului eseist și critic literar Radu G. Țeposu. Ea este, de asemenea, și o publicistă cu o scriitură distinctă – una dintre cele mai bune, mai rafinate și mai atente care sunt ”in charge” acum, pe piața noastră mediatică, în zona presei scrise. O veți găsi, în mod constant și de neocolit la lectură mai ales în ”Formula As”.  Și mai este și o foarte foarte bună autoare de interviuri. Știu bine ce spun – oarecum, pe nișa aceasta, a interviurilor, sunt și eu ”în biznis” și cunosc cît se poate de bine acest culoar editorial: Dia Radu este în top. Sunt (publicate) foarte multe interviuri în presa noastră, dar nu sunt foarte multe acele dialoguri/interviuri care să lase urme în cititorii lor eventuali, care să clatine ceva, care să fie, cu alte cuvinte, memorabile. Între cei – destui de puțini – care știu să facă asta, se află cu siguranță și Dia Radu. Tânăra autoare are și cărți. Două, pînă acum. Ambele de interviuri. Prima – un ”unu la unu” cu Dan Grigore (e o carte de referință, nu mă sfiesc să spun asta – ”Lumea în Si Bemol. Dan Grigore de vorbă cu Dia Radu”, 2016, Polirom). A doua, publicată foarte recent, o antologie de interviuri – sunt 18 invitați, 18 nume importante provocate la un ”Divan imaginar” (acesta este titlul cărții apărute, în noiembrie 2017, la editura Trei). Despre ce sunt cele 18 dialoguri/interviuri/confesiuni calde din această carte? Dia Radu: ” Există interviuri efervescente precum cea mai bună șampanie, dar și din cele încercănate, chinuite, trase de păr. Există interviuri trufașe cu întrebări ameninţătoare, dar și din cele timide ca fetele mari. În fine, există interviuri care pornesc abrupt și se încheie tăios, dar și din cele care încep cu adevărat abia la final, în pragul ușii, cu reportofonul pe off. Sunt interviuri care schimbă vieţi, sunt altele pe lângă care treci neschimbat. Și doar unele, cu mult mai puţine ca număr, ies din rând, oprind fulgerător timpul în loc. Sunt acele întâlniri care aduc binișor cu îndrăgostirea. Le trăiești pe repede-nainte, te umplu de bucurie și, aproape pe nesimţite, te lasă mult mai mult decât ești. Astea sunt și cele pe care am ales să le public în cartea pe care o ţineţi în mâini.”. Cine sunt cei, vorba poetului, ”adunați pe-o carte”? Unul și unul, cum ziceam. Iată-i, în ordinea în cre intră ”în joc”: Mircea Dinescu, Solomon Marcus, Ion Mureșan, Yuri Kordonsky, Vasile Dem.Zamfirescu, Dan C. Mihăilescu, Nora Iuga, Matei Florian, Vera Lungu, Dumitru Constantin Dulcan, Ioan Es. Pop, Mircea Cărtărescu, Adrian Papahagi, Neagu Djuvara, Antoaneta Ralian, Ștefan Agopian, Emil Brumaru, Theodor Paleologu. Fiind, cum spuneam, dialoguri antologice, cei invitați/provocați să vorbească (să se confeseze poate că e mai adecvat spus)  o fac, des, în chip memorabil. Prin urmare, tentația de a cita din aceste dialoguri este greu de ținut în frîu. Fără să îi dau curs la modul excesiv, iată numai trei formulări a trei dintre invitații cărții.  Unu: ”A scrie e un mod de a împăia păsări. Îți dă iluzia că ele sunt vii și ar putea, la o adică, zbura. De la o vreme însă, te saturi să tot împăiezi lumea. Ai vrea parcă să mai trăiești și pe viu. Sa simț inima păsării pulsîndu-ți în palme.” (Ion Mureșan). Doi: ”Mă apăr cu două arme imbatabile: umorul și ironia. Gravitatea e păguboasă. Educația de azi suferă de un exces de gravitate, pe care mulți o confundă cu seriozitatea. Adevărata seriozitate nu se poate lipsi de o componentă de umor. Fără umor, fără relaxare, nu există bucurie autentică, nu e posibilă învățarea și nici creația” (Solomon Marcus). Trei: ”În ultimul an, și ca sarcină de serviciu, dar și pentru că se potriveau întrebărilor, neliniștilor și așteptărilor mele, am citit niște cărți extraordinare. Parcă veneau în întâmpinarea mea pentru a-mi spune: Știam că vei ajunge la noi, pentru că ai suferit mult, voiai să te vindeci și noi o putem face” (Ioan S. Pop) A propos de vindecare – fiindcă, să nu uităm, avem de-a face cu un ”Divan imaginar” -, mă gîndesc că și cartea aceasta ar avea multe de spus celor care ar avea nevoie de un fel de vindecare. Dar, deopotrivă, ea spune foarte multe și celor care au pur și simplu capacitatea de a se bucura de ceva cu miez dulce, consistent, frumos. Rețineți numele acesta: Dia Radu. Și căutați-l. Merită!

notă: acest text a fost publicat și în săptămânalul ”Banatul azi”

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *