„Împărţim istoria în bucăţi, pe tranşe cronologice, domenii, probleme, structuri, în timp ce Istoria adevărată le cuprinde pe toate de-a valma. Punem în istorie o ordine pe care Istoria nu o are. Ne referim la Antichitate ori la Evul Mediu, ca şi când asemenea împărţiri chiar ar exista. La fel, identificăm o istorie economică, socială, culturală, politică şi aşa mai departe. Sunt simple sertare, pe care noi le-am confecţionat şi pe care am lipit etichete. De asemenea, fiecare fapt în parte e construit sau reconstruit, extras din încurcata ţesătură a Istoriei şi învestit astfel cu o existenţă de sine stătătoare.
Nu e de negat câtuşi de puţin utilitatea, necesitatea chiar, a unui asemenea demers. Trebuie un dram de ordine, pentru a face trecutul cât de cât inteligibil. Construim ceea ce Max Weber a numit «tipuri ideale», nici adevărate, nici neadevărate; precum pipa lui Magritte. Totul e să nu uităm că această vastă reamenajare e opera noastră, să nu pretindem că aşa ar fi pur şi simplu Istoria.
Nu e Istoria, sunt istoriile. Istoria autentică e un amalgam nediferenţiat în neîncetată fierbere. Operaţia de «disciplinare» şi «sistematizare» ne aparţine. Istoricul e un neobosit făuritor de coerenţă. Sub bagheta lui, totul ajunge să se lege, toate se explică, iar trecutul se încarcă cu semnificaţii.“ (Lucian BOIA)
„Civilizaţia europeană e în curs de restructurare radicală nu în urma vreunei invazii, ci a accelerării istoriei, cu schimbările inevitabile de paradigmă. Se schimbă totul – şi repede: condiţiile de trai, reperele culturale, mentalităţile, comportamentele… Aceasta e principala provocare a anilor ce vor veni. Sunt toate indiciile că ne vom instala durabil într-o istorie fluidă, extrem de schimbătoare, cu totul alta decât lumea, nu imobilă, dar cu evoluţii lente şi aproape imperceptibile la scara unei vieţi umane, pe care au cunoscut-o înaintaşii noştri. E, aşadar, cu totul altă poveste decât „sfârşitul Antichităţii“: povestea, care abia începe a fi scrisă, a unui viitor cu totul diferit decât trecutul. Să ne ţinem bine, e ameţitor!“ (Lucian BOIA)
Lucian Boia,”Un joc fără reguli.Despre imprevizibilitatea istoriei”
Humanitas, 2016.
Lansare la Gaudeamus, duminică, 20 noiembrie, ora 13.00, în standul Humanitas
Romexpo, Pavilionul central
errata: „Dar nu toti pot sa-si pastreze neutralitatea necesara si subiectivismul, inerent oricarui om, ii torpileaza.” Scuze!
Depinde, uneori istoricul rupe toate regulile si face un amalgam de neinteles… Sunt tot felul de istorici si tot felul de interese in istoriografie.
Fara indoiala, in cursul fenomenelor istorice, se intilnesc tot felul de forte ce actioneaza. Totusi, chiar daca -uneori- castiga fortele traditionaliste, victoria -pe termen lung- e a fortelor ce promoveaza structuri adaptate la noile realitati economico-sociale.
Exista probleme in definitia acestor forte noi. Si comunistii si-au zis asa si nu sunt. Si altii isi zic asa, dar sunt respinsi de votul popular. Propaganda ieftina nu trebuie sa influenteze istoricul in analiza sa. Si nu e mai putin adevarat, ca „noul” este continuu modelat de raportul de forte din interiorul societatii. Nimic nu este „pur”.
In acelasi timp, e de vazut faptul ca omul -cu problemele sale- ramine acelasi. El si structura sa psihica nu evolueaza. Ramine acelasi. Se schimba tehnica, stiinta. Dar omul si problemele sale, chiar relatiile inter-umane ramin neschimbate. Doar forma de manifestare se adapteaza la noile conditii tehnico-stiintifice. In aceaste conditii , istoria nu mai este a omului sau omenirii ci a descoperirilor tehnico-stiintifice si influenta lor asupra conditiei umane.
Cei care uita aceste lucruri, comit grave erori in politica si platesc consecintele. Omul nu se schimba -mai ales in modul de gandire- peste noapte. Are nevoie de sute de ani. Si uneori nu se schimba deloc.
Evident, avem tot felul de evolutii ciudate. Elemente ce trebuiau sa evolueze, dar care sunt oprite de forte politice. Elemente retardate ce sar peste unele etape zise obligatorii, datorita intimplarii sau aceleiasi forte politice. Este un aparent haos. Daca privesti doar eruptia unui vulcan, nu intelegi nimic. Ba risti si sa mori, incercand sa-l descrii. Daca stii fortele care actioenaza si cum, lucrurile se aseaza, cuminte, in fagasul lor natural.
Istoricul trebuie sa fie dublat de filozoful istoriei (futurolog) si sa incerce sa stabielasca -pe baza studierii trecutului- evolutia posibila a societatii. El trebuie sa ofere solutii de viitor, nu politicienii. Politicienii trebuie doar sa aleaga in cunostimta de cauza calea de urmat. Desigur, politicienii responsabili, nu mafiotii politici. Si futurologii corecti si neutri politic, nu cei aserviti diferitelor centre politice.
Este greu sa dai de asa ceva azi. Nu doar pentru ca supravietuiesc in bransa doar istoricii/futurologii sponsorizati de partide. Unii reusesc sa se descurce fara stipendii. Prin forte proprii. Dar nu toti pot sa-si pastreze neutralitatea necesara si subiectivismul, inerent oricarui om. Si cand reusesti sa depasesti si aceasta problema, sistemul oficial te boicoteaza… Pentru ca nu au chef sa auda adevarul. Sau au alt/i/e favoriti/e.(?!!!) In plus, se stie de multa vreme ca ” Totuşi înţelepciunea săracului este dispreţuită, şi nimeni nu-l ascultă.” (Eclesiastul)
Partea cea mai grea pentru istorici si futurologi este ca in ziua de azi partidele politice nu asculta de intelepti. Politicul a ajuns la formele totale de control ale societatii. Si ordona inteleptilor ce sa spuna. Daca nu, ii elimina. Eventual, numesc numai intelepti fideli, care sunt extremi de subiectivi si scriu doar la ordin. Neutrii nu mai au loc in sistem. Asta e tot o forma de totalitarism. Mai periculoasa decat fascismul sau comunismul. Pentru ca sistemele alea puteau fi declarate nedemocrate si sa capaciteze lupta impotriva lor. Democratia nu poate fi acuzata. Deci anticorpii stiintifici si politici sunt neutralizati. Un fel de SIDA sociala.
In clipa in care se decreteaza ca istoria este doar o suma de povesti, fara nici o valoare, este distrusa singura cale de a anticipa viitorul de pe pozitii umane. (Nu vorbim de cei luminati de Dumnezeu, care au viziuni corecte despre viitor.) Si lasat liber la tot felul de aberatii politice si experimente sociale (vezi comunismul).
Pozitia lui Boia este total opusa lui Cicero („Historia magistra vitae.” (est)) Oare cine are dreptate?
Domniile voastre, cititorii, ce ziceti?