N-ai cum sã ştii

De câte ori îmi fuge gândul
La tine, mã cuprinde marea
Şi scrisul meu e luat de ape…

Te uiţi în larg fãrã sã bãnui
Cã mii de tomuri scufundate
Umplu adâncul de visare.

Am pus atâta dor în file
Cã noaptea când e lunã plinã,
Ies din strãfunduri strofe pale
Şi sar din valuri ca delfinii.

Veşti de la mine n-o sã-ţi vinã
Decât în somn şi-n cãrţi pierdute.
Îţi voi pãrea tot mai departe,
Chiar şi acum când mã apropiu
Şi-ţi trec prin suflet ca o boare.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *