Arţăgoase,labile, violente,bizare, infernale, pline de o energie demonică, personajele lui Louis de Funès îşi hrănesc arta comică din talentul acestui acest actor unic, ce uneşte mobilitatea mimicii şi versatilitatea lingvistică. Comicul devine o provocare, un incendiu care se întinde peste lume fără puterea de a fi stins.
Există, în filmele sale, un potenţial de distrugere şi de patologie ce se ascunde sub gagurile elaborate. Lumea lui Louis de Funès este una care trăieşte pe muche, mereu în vecinătatea răutăţii proteice ce îi locuieşte arta comică.
În ciclul „Jandarmului”, meschinăria, turpitudinea, ipocrizia sunt viciile care oferă acestui ofiţer de provincie armele de parvenire.Umil cu superiorul său stupid şi ferm- implacabil în relaţiile cu mica sa armată, jandarmul este întruchiparea unui demon meschin ce cutreieră plajele, în căutare de delicte.
Geniul lui Louis de Funès îşi atinge punctul cel mai înalt în clipele în care partiturile sale recuperează acel grăunte de vitalitate malefică. patronul tiranic din “ Le grand restaurant”, afaceristul bigot şi rasist din “ Les aventures de Rabbi Jacob”, sclavul arginţilor din “Avarul”, iată trei ipostaze ce propun un studiu în marginea viciilor ce modelează umanitatea. Mântuirea înseamnă despărţirea de acest carusel al voracităţii: negustorul de artă din “ Le Tatoué” învaţă de la nobilul gurmand jucat de Jean Gabin drumul spre naturaleţea unei vieţi stropite de vin bun şi luminată de deliciul festinelor.
Moştenirea lui Louis de Funès este această reinventare a artei comice. Alunecând între grimase, alergând fără parcă a se opri, personajele sale sunt parte din această istorie de seducţie şi tandreţe a cinematografului francez.( Ioan Stanomir)
