Dragostea lui Nabokov nu este niciodată inocentă, luminoasă, aurorală. Atracţiile sunt, invariabil, dominate de un sentiment al ambiguităţii şi thanaticului. Istoriile sale au, la final, întorsătura crudă a unui prim -plan cinematografic. Iluziile lasă loc gustului de cenuşă şi farsei tragice.
Dintre romanele sale berlineze, “ Un hohot în beznă ” este cel mai aproape de acest standard nabokovian al cruzimii ironice, ce aminteşte , până la un punct, de arta impecabilă a lui Claude Chabrol. Albert Albinus este unul dintre nenumăratele personaje nabokoviene care se sparg sub presiunea propriei energii devoratoare, eliberate de destin. Burghez perfect, protejat de dragoste prin acţiunea ecranului impecabil al placidităţii sale, Albinus se mişcă,fără greşeală, în această lume aseptică a picturii, expoziţiei şi luxului. Totul este ordonat, totul este fără de cusur, mediocritatea sa străluceşte, diamantin, în această germanie weimariană. Echilibrul său este epiderma dincolo de care se poate doar bănui tumultul thanatic al aşteptării. Nabokov împărtăseşte cu Fritz Lang, cel din exilul american, pasiunea pentru analiza cazurilor limită. Bărbaţii lui Nabokov sunt, ca şi cei ai lui Lang, subminaţi de o dezordine interioară irepresibilă. “ The woman in the window”, cronica unei prăbuşiri în vis povestite de Lang în 1945, aminteşte de jocul de oglinzi practicat de Nabokov.
“ Un hohot în beznă”evocă , oblic şi demitizant, cortina de miraje a cinematografiei. Înainte de Hitler, Germania este farul din care iradiază o versiune europeană a visului american.Simbolic, Albinus o întâlneşte pe a sa Lolita, Margot Peters, în întunericul unui cinematograf,acolo unde tânăra vulgară şi visătoare îşi asumă rolul, mediocru, de plasatoare a vizitatorilor. Istoria lui Nabokov debutează, semi-parodic, în această ramă melodramatică. Ea continuă, implacabil, ca o coborâre în infern, un infern grotesc, promiscuu, ale cărui umbre se abandonează torturii iubirilor fără speranţă.
Există în chimia relaţiei dintre Margot şi Albinus o doză de dependenţă patologică, definind rătăcirea bărbatului aflat la mijlocul dantesc al vieţii sale. Coborârea lui Albinus în coşmarul decorat cu obiecte kitsch al lui Margot este documentată de ochiul clinic şi ironic al naratorului. Puterea acestei circe degradate este absolută. Albinus asistă, aparent impasibil, la distrugerea căsniciei şi la moartea fiicei sale. Pulsiunile sexuale acordă burghezului Albinus o fragilitate mortală.
Axel Rex aduce în viaţa lui Albinus rafimanentul demonic al amantului ce practică ceremonialul rafinat al umilirii şi intruziunii.Cartofor ruinat, Axel Rex este dublul care îl însoteşte pe Albinus pe drumul său, pregătindu-i căderea. Vechea pasiune a lui Margot pentru Axel Rex alimentează o punere în scenă elaborată. Gelozia lui Albinus este treapta pe care acesta este chemat să o urce, pregătind definitiva sa prăbuşire. Accidentul de maşină al lui Albinus şi Margot, precipitat de o criză de gelozie, anunţă ultimul act din această dramă strindbergiană a iubirii devastatoare. Menajul în trei se reface sub acoperişul unei vile elveţiene:orbirea lui Albinus îl exilează pe acesta într-un spaţiu terifiant al incertitudinilor. Cine este vocea care se aude, din când în când, în vecinătatea sa şi a lui Margot? Ai cui sunt paşii care răsună, detectabili doar de urechea sa? Axel Rex îşi asumă acum, rolul suprem de comediant şi amant nevăzut. Grimasele sale mute, jocurile sale erotice, dexteritatea sa de escroc internaţional sunt parte decorul pe care privirea lui Albinus nu îl mai poate reconstitui.
Arta lui Nabokov este una a ironiei şi paradoxului. Actriţă ratată,Margot Peters îşi joacă cu adevărat partitura de seducătoare doar în viaţa lui Albinus. Burghezul orb mai face un ultim pas către abis. Melodrama este întoarsă pe dos de Nabokov. Asasinatul pasional încercat de Albinus eşuază, lamentabil. Cadrul de încheiere al romanului dezvăluie, cinematografic, camera in care se poate desluşi, printre mobilele in dezordine, cadavrul stingher al unui bărbat. Uşa deschisă este un semn al evadării lui Margot. Un fapt divers s-a consumat, ca un hohot de râs în beznă.
