“La scurt timp după ce am ajuns în Place de la Republique am nimerit lângă un copil – maxim 15 ani – care ținea în mână o lumânare aprinsă și urla din rărunchi « li-ber-té d’ex-pre-ssion ». Asta este Franța, din punctul meu de vedere.”
Oana-Valentina Suciu (OVS) Într-un mini-sondaj pe site-ul publicației L’Express, cititorii consideră că evenimentele tragice din redacția Charlie Hebdo trebuie să ducă la o întărire a luptei împotriva terorismului și abia apoi a libertății satirei. Nu vine aceasta în contradicție cu însăși misiunea redactorilor și caricaturiștilor de la Charlie Hebdo?
Olivia Horvath (OH) Cred că rezultatele unui mini-sondaj pe un site francez, în momentul de față denotă, în primul rând, șocul cititorilor după evenimentele de la Charlie Hebdo. Este o reacție la cald.
Aș analiza-o, de asemenea, plasând-o bine în context francez. Din punctul meu de vedere, Franța este un caz unic în Europa și, aș spune, în lume. Aici libertatea este de necontestat. Existența însăși a lui Charlie Hebdo o demonstrează. Să nu uităm ca Charb, directorul publicației, se afla sub protecția poliției de ani de zile tocmai pentru a-și putea exercita această libertate de expresie. Cred că respondenții acestui sondaj nu își pot închipui măcar ce înseamnă îngrădirea acestei libertăți sau posibilitatea cenzurii. Cred că pentru ei în acest moment este mult mai important să fie găsite soluții care să oprească radicalizarea teroristă.
Franța e grav rănită. Cabu, unul dintre desenatori, este o figură care a marcat copilăria multor francezi – realiza emisiuni pentru copii în anii 80 – desena în direct. Generația mea în Franța a crescut cu personajele acestor desenatori.
În plus, expresia prin desen este adânc înrădăcinată în cultura societății franceze. Desenatorii erau mai mult decât Charlie Hebdo. Fiecare era cunoscut pentru opera sa, dincolo de desenul jurnalistic. Sunt personalități de care francezii sunt atașați. A doua zi după atentat, în compania în care lucrez, ne-am adunat cu toții să ținem un moment de reculegere. Șeful meu a spus cu vocea spartă „ieri am pierdut prieteni”. Și nu pentru că i-ar fi cunoscut personal.
Mi se pare normal răspunsul la acest sondaj – preocuparea principală acum este adresarea acestei probleme, radicalizarea islamică, în fața existentei căreia Franța este pusă acum în mod abrupt.
(OVS) Clasa politică franceză s-a arătat extrem de afectată de atacul terorist asupra unei redacții de ziar. Cu toate aceastea, oare aceste evenimente tragice nu vor conduce la tentative de recuperare electorală din partea unor politicieni și de creșterea susținerii pentru partidele extremiste? (mai ales că Marine LePen vorbea despre posibilitatea re-introducerii pedepsei cu moartea, iar numărul de fani al acesteia s-a dublat în ultimele 24 ore – n. rep. între 7 și 8 ianuarie).
(OH) Duminica în Paris vom participa la un marș republican. Președintele a chemat forțele politice la unitate națională și majoritatea au răspuns. În afară de unele reacții la extremele eșicherului politic, reacția socială și politică este impresionantă. Franța face bloc împotriva fricii. Este o acțiune în primul rând de afirmare a principiilor republicane constituționale.
Ceea ce observ, ca româncă, este că nimeni nu stă acum să gasesca vini. Politicienii care au pornit polemici (printre care Marine Le Pen, dar și politicieni ai partidului la putere) ca să arunce vina pe cineva au fost imediat taxați de presă. Jurnaliștii îi califică drept nedemni și spun clar că nu este momentul pentru așa ceva. Nu vedem des astfel de reacții de unitate.
Dupa părerea mea, partide de extremă, ca Frontul Național, vor încerca, bineînțeles, să exploateze valul de indignare al francezilor. De văzut cât vor reuși. Dacă privim lucrurile rațional, este extrem de greu acum, pentru cetățeanul lambda, să nu se uite strâmb către aderenții la religia musulmană. Charlie Hebdo a publicat în numărul de Crăciun o caricatură a Fecioarei Maria cu pruncul, aproape obscenă, aș spune (asumând că aceasta este o părere personală). Totuși, nici un creștin nu a luat un kalașnikov să îi pedepsească pe autori.
Totuși, imediat după atentat, au apărut multe reacții, în presă și pe rețelele sociale, care susțineau evitarea amalgamelor și a generalizărilor. Imamul Parisului a sosit la redacția Charlie Hebdo în același timp cu ministrul de interne. Există încercări hotarâte de echilibrare a discursurilor și a reacțiilor.
Acum problema este să fie oprit valul de violențe, haosul și panica. Au fost atacuri împotriva unor locuri musulmane, o polițistă de 27 de ani a fost omorâtă în stradă la ora de începere a programului școlar, alerte cu bomba false în tot orașul…
Cred că marșul de duminică, unde principalii lideri politici francezi vor fi împreună, va putea să dea un semnal puternic împotriva panicii și a extremismelor de tot felul. Vom vedea.
(OVS) Trăiți la Paris de 5 ani – considerați ca terorismul de tipul celui din 7 ianuarie 2015 este generat de inegalități economice și sărăcie, sau altele sunt motivele? Aceasta în condițiile în care, până nu demult, teroriștii proveneau mai ales din straturile sociale înstărite, cu studii în statele occidentale. S-a schimbat ceva? Și dacă da, ce?
(OH) Trebuie asumat un lucru: acest atentat a fost comis de doi francezi. Sunt născuți și educați în Franța. Au știut exact unde să lovească pentru a afecta sâmburele culturii franceze. De altfel, cred că ceea este cel mai șocant în legătură cu acest atentat față de tot ce s-a întâmplat până acum în lume, este faptul că aceasta a fost o execuție cu o țintă directă. Mi-e greu chiar să îl numesc atentat, pentru că este altfel decât tot ceea ce cunoșteam până acum.
Nu este vorba de jurnaliști răpiți aleatoriu sau de un atentat asupra unui loc public. A fost o execuție. Jurnaliștii au fost strigați pe nume înainte de a fi împușcați.
Cred că organizarea unui astfel de atentat a fost posibilă tocmai pentru ca teroriștii erau perfect integrați în societatea franceză.
Știm deja ca Franța are o problema cu radicalizarea islamică. Tineri francezi cad foarte ușor victime ale unor organizații teroriste islamice. Nu e nici măcar vorba numai despre tineri provenind din familii de imigranți. În cazul acestora din urma este vorba despre tineri la a doua sau a treia generație în Franța, care își căută o identitate originară pierduta și astfel reacționează la discursul extremist islamic. Există și cazuri de creștini convertiți și apoi radicalizați.
În septembrie 2014, după o dezbatere publica aprinsă, Franța a adoptat o lege pentru a opri și a pedepsi radicalizarea religioasă a francezilor. Au fost deja arestate o serie de persoane. Conform ministrului de interne, în septembrie 2014, 930 de francezi erau implicați în diverse filiere în Siria și Irak, dintre care 350 se aflau pe teritoriu francez. Acest număr era în creștere de 74% în ultimele opt luni.
Franța ia deci măsuri împotriva radicalizării religioase. Din păcate, cred că este o acțiune pe termen lung. Nu cred că se poate rezolva în câteva luni. Și mai cred că va fi necesară implicarea cultelor religioase în aceasta politică contra-radicalizare.
Inegalitățile economice pot fi, desigur, un factor care favorizează aceasta evoluție. Nu văd un tânăr din cartierul 7 (arondismentul 7 este una dintre zonele foarte bogate ale orațului) al Parisului riscându-și viața și confortul familial. Dar nu cred că este principala cauza. Nu am găsit însă o explicație coerentă a acestei tendințe. Personal, tind să cred ca ar putea avea de a face cu o căutare a identității într-o Europă globalizată. Spunând asta, mă bazez pe constatarea că prima sau a doua generație a familiilor de imigranți, crescuți în două culturi diferite – una la școală, alta acasă – își caută originile. Cunosc exemple de copii de imigranți români, născuți în Franța, care se întorc să trăiască în România, de exemplu.
(OVS) A pierdut Franța laica contactul cu realitatea politică și culturală actuală? Este cazul să înțeleagă și să se adapteze sensibilităților economice, culturale și religioase?
(OH) Nu. Laicismul este fundamentul construcției politice franceze. Nu cred că trebuie schimbat nimic în această privință. Ca și în cazul libertății de expresie, Franța este un caz unic în privința toleranței și a echilibrului religios. Toată lumea are loc, dar asta este un fapt garantat numai de laicitatea statului.
Cred, cum am spus mai devreme, că este necesară consultarea cultelor religioase în unele zone ale educației, pentru a nu construi două universuri paralele pentru copiii și tinerii din familiile multiculturale.
(OVS) Contrazic zecile de mii de francezii ieșiți în stradă părerea exprimata în anumite medii, inclusiv din Romînia, faptul că jurnaliștii de la Charlie Hebdo ar fi trebuit să fie mai atenți la conținutul textelor și caricaturilor anti-islam?
(OH) Pentru zecile de mii de francezi ieșiți în stradă această părere nici nu poate exista. Crima nu este justificabilă prin nimic. Ceea ce s-a întamplat la Charlie Hebdo este o crimă, o execuție de persoane. În plus, această execuție a fost comisă împotriva unor oameni care făceau umor. Caricaturile Charlie Hebdo au tratat întotdeauna toate religiile în mod egal. Charlie Hebdo are o singură credință: toleranța și libertatea de expresie. Una dintre victimele din redacție, corectorul Mustapha Ourrad, era un musulman…
Personal, consider penibile aceste argumente puse acum în dezbatere. Pentru mine e ca și cum se pune în discuție o eventuală scuză pentru această crimă. Mi se pare inacceptabil. Cred ca putem să discutam despre limitele libertății (care pentru mine se plasează la începutul libertății celuilalt) dar nu pentru a justifica o crimă.
(OVS) Ați participat la aceste manifestații. Sunteți absolventă de științe politice – ce impresie v-au creat parizienii pe care i-ați întâlnit în seara zilei de 7 ianuarie 2015?
(OH) La scurt timp după ce am ajuns în Place de la Republique am nimerit lângă un copil – maxim 15 ani – care ținea în mână o lumânare aprinsă și urla din rărunchi « li-ber-té d’ex-pre-ssion ». Asta este Franța, din punctul meu de vedere.
Acum âateva luni eram într-un autobuz lângă o gașca de copii de școala elementară, în costumații de echipa de fotbal. 10 ani probabil. Autobuzul trece pe lângă o manifestație cu steagul Ucrainei – și micul fotbalist din spatele meu spune « ah, ai văzut ce e în Ucraina ? Război civil, nu glumă. » Franța este o țaăa cu o mare majoritate a populației educată și implicată civic. Asta în primul rând.
În legătură cu reacția francezilor la Charlie Hebdo, mai întâi trebuie menționată emoția. Place de la Republique, plină de oameni, cu lumânări aprinse, unii plâng, alții strigă în tandem cu tinerii care escaladaseră statuia, și care dau tonul. Era frig. Oamenii erau deja adunați acolo de trei ore bune.
Manifestația a fost spontană, pornită de la un anunț pe rețelele sociale. Dacă la început nu era nimeni « dotat » pentru o manifestație, până am ajuns eu, în jurul orei 20, existau deja pancarte, o serie de litere luminoase care formau sintagma “Not Afraid” și chiar un videoproiector care afișa pe statuia Marianei, « Nous sommes Charlie ». Oamenii lipiseră pe fețele personajelor alegorii ale libertății, egalitații, fraternității, foi imprimate cu portretele desenatorilor uciși. Scenele de istorie franceză, basoreliefuri de bronz, purtau lumânari aprinse.
Toate astea au fost aduse ad-hoc. La început oamenii aveau un singur obiect simbol cu care veniseră, mi-au povestit prietenii mei care erau acolo de la ora 17: pixuri. Pixuri ordinare, ținute sus în aer.
Am întâlnit un domn care purta un carton pe care scria « Eu sunt musulman. Și eu sunt Charlie ! » Se vorbea engleză, italiană, spaniolă. Ce se striga ? « Libertate de expresie », Char-liberté, « cerneala va curge, nu sângele », « nu ne este frică ».
Oamenii cu care eram în piață mi-au creat aceeași impresie pe care mi-o creează această societate de cinci ani – impresia unei societăți implicate civic, responsabile și militante. O societate pentru care ideile și principiile contează. Poate nu putem vorbi în acești termeni de întreaga societate franceză, dar pentru o bună parte este valabil.
Vă mulțumesc !
Fotografii: Olivia Horvath
Olivia Horvath este licențiată în științe politice și deține un master în relații internaționale și unul în marketing corporate la Pantheon Assas. A lucrat în comunicare politică, și apoi marketing cultural, în România, Italia și Franța.
*La ora realizării acestui interviu, nu se știa încă deznodământul urmăririi teroriștilor, împușcați în de către forțele de ordine în seara de 9 ianuarie. De asemenea, nu se știa despre participarea principalilor lideri europeni la marșul anunțat pentru seara de duminică, 11 ianurie 2015. Vom reveni cu detalii de la eveniment.
