Istoriografia eugenismului este puţin cunoscută în România. Cartea esenţială despre eugenismul românesc publicată de Maria Bucur în 2002 şi tradusă în lb. română în 2005 nu a provocat la timpul ei, din pacate, o discuţie serioasă despre acest subiect printre cercetătorii şi intelectualii români. În România perioadei interbelice, de exemplu, teoriile eugenice au reprezentat o preocupare principală atât a oamenilor de ştiinţă cât şi a guvernanţilor. Miza era aceea de a creea o naţiunea română puternică şi sănătoasă. Cei care studiază perioada interbelică continuă însă să ignore dezbaterile academici şi ştiinţifice (din domeniul medicinii, sociologiei, antropologiei, statisticii) despre identitatea naţională. Este însă imposibil să intelegi cultura şi politica românescă din perioada interbelică dacă ignori aceste dezbateri.
Avem acum însă suficiente studii (numesc aici pe autori precum V. Achim, C. Bărbulescu, Zs. Bokor, B. Thorne, C. Davis, T. Georgescu, C. Cotoi) care au contribuit mult la deschiderea acestui subiect nu numai din perspectiva ştiinţele sociale şi medicale, dar mai ales din perspectiva unei revizuiri a istoriei României în general. Ceea ce eu am încercat să ofer în această carte este o interpretare sintetică şi critică, una care, pe de o parte, ia în considerare relaţia dintre eugenism şi diversele ideologii politice şi regimuri culturale, iar pe de altă parte scoate în evidenţă modul în care eugenismul a oferit unele dintre mijloacele practice şi conceptuale necesare dezvoltării unei perspective asupra naţiunii, atât în România cât şi în alte ţări europene. Toate aceste ţări au încercat în secolul XX să creeze state moderne, omogene din punct de vedere etnic şi naţiuni compuse din familii sănătoase şi numeroase.
Argumentul principal al acestei cărţi este acela că o istorie a eugenismului care se limitează doar la discuţia ştiinţifică despre ereditate nu este o istorie completă. Ca orice alt curent de idei din istoria modernităţii europeane, eugenismul trebuie înţeles în contextul său specific cultural. Din perspectivă românească această carte ofera o interpretare normativă a istoriei eugenismului care este deopotrivă naţională şi internaţională. Istoria complexă a eugenismului european nu numai că ilustrează modul în care a fost folosită ştiinţa în scopuri politice, dar demonstrează totodată atracţia irezistibilă pe care a avut-o idealul eugenic de proiectare şi control al populaţiei şi naţiunii.