Cerul, noaptea

Îndepãrtatele semnale
Ce licãresc în întuneric
Sunt cãrţi de care mã separã
Nu ani luminã ci ani gânduri.

Între coperţile de raze
Palpitã mut necunoscutul,
Chemându-mã sã-i stau de veghe
Într-un spectacol al absenţei.

Mintea deschide tomuri albe
Din biblioteca înstelatã,
Descoperind cã-n rãsfoire
Face în sine calea-ntoarsã
Pânã la apele pe care
Plutea neţãrmurit Cuvântul.

Tags: , ,

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *