Ana Blandiana şi vocaţia memoriei

Ana Blandiana este una dintre vocile fără de care identitatea post comunistă a României ar fi de neimaginat. Drumul către Memorialul de la Sighet este drumul spre asumarea memoriei comunismului şi a tragediilor sale- întregul travaliu benedictin de edificare al acestui monument unic închinat durerii şi sacrificiului este moştenirea pe care Ana Blandiana, Romulus Rusan şi Fundaţia Academia Civică o lasă celor de mâine. O dată cu Sighetul şi tot ceea ce înseamnă acel loc dominat de teroare şi de solitudine,nimeni nu mai poate spune, senin-cinic, că nu a întâlnit chipul ororii. Căci Memorialul de la Sighet este spaţiul pedagogic în care exterminarea unei elite politice şi intelectuale încetează să mai fie doar o pagină de carte . Ea devine realitatea palpabilă a zidurilor şi tăcerilor.

Ana Blandiana înseamnă şi biografia publică ce ilustrează, în mod exemplar, tribulaţiile, dilemele şi înfrângerile intelectualului autohton. Traseul de formare şi de afirmare este marcat de traume, de tentaţii şi de opţiuni. Curajul de a spune “ nu” ceauşismului se naşte din deceniile de călire a temperamentului creator. Intrarea în cetate, de după 1989, este punctul final al unui set de alegeri etice fundamentale. “Fals tratat de manipulare” este cartea în care aceste repere formative sunt interogate, iar miezul înţelesului lor expus, cu migală.

Există, în volumul memorialistic al Anei Blandiana, nenumărate pagini care merită să fie antologate în orice selecţie a prozei confesive şi de idei româneşti. Martor al unui veac tumultuos şi tragic, Ana Blandiana trece graniţa dintre lumi: 27 decembrie 1989 este capitolul dedicat noului univers pe cale să se nască. Este acesta un univers ce are un nume, Frontul Salvării Naţionale. În Consiliul FSN, întâlnirile sunt uluitoare, iar atmosfera este de un suprarealism grotesc. Depoziţia Anei Blandiana este esenţială spre a lumina acest interval în care supravieţuirea nomenclaturii este legitimată prin confiscarea potenţialului de nobleţe al dizidenţei autohtone. Poeta este un străin în mijlocul unei congregaţii de personaje având în comun ereditatea socială comunistă. Portretele sunt remarcabile, iar senzaţia de juxtapunere incredibilă captată fidel. Între Ion Iliescu,Silviu Brucan şi amiralul Cico Dumitrescu, scriitorul este stingher. Ziua consemnată diaristic este ziua în care revelaţia ratării revoluţiei se produce, în miezul istoriei accelerate.

Efigia cangrenată a României de după 1989 se întemeiază pe această promiscuitate originară. Gestul fondării, în contra statului român şi în afara sa, a Memorialului de la Sighet este maniera în care se articulează refuzul compromisului.Viitorul se iveşte din temeritatea confruntării trecutului. Lecţia Anei Blandiana este aceea a datoriei memoriei.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *