Mă aplec şi îmi sărut operaţia de la genunchi.
Încerc de fapt să mă amăgesc că mă iubesc pe mine însumi
Să îmi induc forma asta de masturbare intelectuală.
Un popă îmi scrie pe facebook
Să nu îmi caut jumătatea, că totul e minciună
Şi că fiecare om e chip al lui Dumnezeu, nu jumătate de chip
Că minciuna asta datează din romantism, când omul
s-a depărtat de Dumnezeu şi a pus pe piedestal
fiinţa iubită. And I said
go fuck yourself
dacă iubesc, nu înseamnă că sunt jumătate de chip
ba chiar dimpotrivă
old story old story old story
întreg oraşul e plin de morţi
s-a mai scris, dădeau buzna în strada principală
la ecranul amplasat de Primărie
se cocoţau pe megapixelii unde
Victor Slav şi Bianca Drăguşanu se întrebau
Cât timp le ia să-şi schimbe religia
Eu mai bine mă întorc pe facebook
Acolo Dumnezeu-Fiul vorbeşte prin Ovidiu Pecican
Transmite mesajul Tatălui şi le dă tuturor un semn
De Crăciun îi invită la naşterea Sa.
Alex Goldiş îşi reorganizează biblioteca
Şi îşi pune cărţile proaste în lada de la pat
Iar canonul literar şi-l înghesuie în birou.
Tavi Grigoraş îmi scrie că oamenii de ştiinţă
Au descoperit mărimea medie a penisului
Trebuie să aibă între 13 şi 14 cm
Îi scriu şi eu lui Tavi să nu se entuziasmeze prea tare
E încă un argument în plus că noi trăim în Africa.
Anii ’90 îmi trec pe sub canapea şerpuind
Cu clopoţeii lor de altădată. Toţi deştepţii
critică Crăciunul pe bloguri. Anii ’90 mă feresc de păcat
Reuşesc să îmi păstrez sentimentalismul
Ascult piese doar din ’93-’94, când era Generaţia de Aur
Închid calculatorul şi cobor drapelul de pe balcon
Nu mai e 1 decembrie, iar un drapel ridicat
Deasupra unui bloc de sclavi nu le probează independenţa
Ci doar naţionalitatea, nu-i aşa, bătrâne
Întreg oraşul e plin de morţi
Şi dau buzna în strada principală
Ca în decembrie 1989, când ar fi trebuit
să ne usture tălpile fiecare moarte a lor
dar nu ne ustură nu ne ustură nu ne ustură
astăzi nu mai facem revoluţii, astăzi facem sondaje
iar iluzia supremă a sondajelor
e să te facă să crezi că lor le pasă de tine
şi de opinia ta de opinia ta de opinia ta
redeschid laptopul şi mă sărut pe genunchi
Cozma îmi comentează pozele de tinereţe
Se pregătesc sarmalele de Crăciun
Hagi, Dumitrescu, Popescu şi Petrescu
Îşi fac poză în autobuz şi-o pun de-un meci cu grecii
Ca să nu rămânem noi cu un gust amar
După ratarea calificării. Colegii de salon
Citesc Cosmin Perţa pe rupte
Zic că şi ei au trăit experienţe ca în „Vizita”
Am avut succes cu cartea asta în spital
Până şi asistentele o comentează între două anticoagulante,
acele lor scurte intră cu graţie în abdomen
genunchiul nu mă mai doare
dar am călcat strâmb azi-noapte în drum spre toaletă
and I said go fuck yourself
e grea viaţa fără Carina.
Cam dureros adevarul cu „un drapel ridicat deasupra unui bloc de sclavi nu le probeaza independenta ci doar nationalitatea”!
Maxima respectiva ii apartine, de fapt, daca nu ma insel, lui Iuliu Maniu. Nu am facut decat sa amalgamez in chip poetic niste informatii in mare parte preluate de pe facebook. Multumesc pentru comentariu. 🙂