Dar spectaculosul unor aventuri marine nu e totul în astfel de proze. Observăm asta mai târziu, ca lectori maturi şi competenţi, când citim romane cu acelaşi tip de imaginar, dar mai elaborate în tratarea narativă şi în miza simbolică. Deşi descind din marea literatură cu şi despre corăbii, călătorii, piraţi, insule, simţim în romane ca Moby Dick de Herman Melville sau în Aventurile lui Gordon Pym de Edgar Allan Poe nu doar pulsaţia adevărată a unor călătorii pe suprafaţele imense ale oceanelor, nu doar suflul şi emoţia pierderii pământuluii, în zare, şi apoi a regăsir
ii lui, după ce credeam că totul e pierdut. E vorba şi de resemnificarea lumii, după ce ea a fost privită şi experimentată din cu totul alte perspective, e vorba şi de regăsirea şi de înţelegerea mai adâncă a sinelui uman, confruntat cu spaţiul necunoscut al pământurilor de dincolo de ape, lovit de „bine” ori de „rău”, în ce au ele mai intens.Întotdeauna de pe puntea unei corăbii, fie şi numai oniric vorbind, se deschide o nouă dimensiune. Ea va fi sau nu confirmată de ceea ce se găseşte la capătul călătoriei, dar individul rămâne, dacă nu cu vederea unei noi insule descoperite sau a unei fiinţe nemaivăzute şi primejdioase, atunci cu un spor de imaginaţie şi de înţelepciune. A văzut că lumea nu-i numai atât cât credea el, a simţit ce înseamnă singurătatea în mijlocul oceanului, şi-a satisfăcut setea de necunoscut. Aș exclude de aici utopiile-parabolă precum Călătoriile lui Gulliver de Jonathan Swift sau Insula preafericiţilor a lui August Strindberg, pentru care călătoria pe mare e doar pretextul filosofic pentru a ajunge la societatea perfectă. Într-o ordine aleatorie, tributară memoriei afective, un număr deloc neglijabil de autori şi de opere din această categorie pot completa lista de aventuri marine, oferită mai sus: cartea profetului Iona din Biblie; Istoria adevărată a lui Lucian din Samosata; Patrula de pescuit a lui Jack London; Corsarul lui Joseph Conrad; Doi ani pe mare de Richard Henry D
ana, Jr.; Odiseea căpitanului Blood a lui Rafael Sabatini; Rechinii lui Jens Bjǿrneboe; Şarpele scurt al lui Bernard du Boucheron. În literaturile lumii, există autori de cea mai bună calitate care şi-au dedicat în mod serios efortul creativ romanelor cu aventuri marine. Nu găsim nicăieri în altă parte o mai edificatoare frescă a marinei britanice din vremea războaielor napoleoniene ca în romanele lui Patrick O’Brian (1914-2000) − Master and Commander e cel mai cunoscut, aşa cum nicăieri nu găsim o mai bună reconstrucţie a celebrei aventuri a vasului englez Bounty ca în trilogia americanilor Charles Nordhoff (1887-1947) şi James Norman Hall (1887-1951) − The Mutiny on the Bounty, Men against the sea, Pitcairn’s Island. Misterul mării, al bătăliilor navale, al comorilor şi al epavelor scufundate, combinate original cu genul policier întâlnim, relativ recent, în bijuteria romanescă a spaniolului Arturo Pérez-Reverte (n.1951), Harta sferică. La noi, afară de mai sus pomenitul Radu Tudoran, doar Jean Bart a mai adus un destul de palid tribut literar mării.Tipologia narativă a aventurii marine nu a rămas apanajul cărţilor pentru copii. Fascinaţia întinderilor de apă, a insulelor îndepărtate şi a corăbiilor conduse de aventurieri cu tricorn, barbă, pipă şi sabie reprezintă un inepuizabil potenţial filosofic şi imaginar. Asta ca să nu mai pomenim de succesul de totdeauna al ecranizărilor sau al filmelor originale la temă. Să nu mă întrebaţi de câte ori am revăzut Toate pânzele sus! (1976, regia Mircea Mureşan), Master and commander (2003, regia Peter Weir), Mutiny on Bounty (1962, regia Lewis Milestone), The Bounty (1984, regia Roger Donaldson), Moby Dick (1998, regia Franc Roddam) sau Piraţii din Caraibe (patru serii, începând cu 2003, regia Gore Verbi
nski)! De când mă știu, am visat la vântul din pupa, căutându-l peste tot în filme și cărți și visând la epocile marilor aventuri pe oceanele lumii.(text apărut cu ani în urmă, într-o formă ușor modificată, în defuncta revistă constănțeană ”Tomis”)
