1.Can’t Help Falling In Love With You (UB 40)
2.Two Princes (Spin Doctors)
3.Will You Be There (Michael Jackson)
4.Mr. Vain (Culture Beat)
5.Almost Unreal (Roxette)
6.Can You Forgive Her (Pet Shop Boys)
7.Dreams (Gabrielle)
8.I Don’t Wanna Fight (Tina Turner)
9.Tribal Dance (2 Unlimited)
10.What’s Up (Four Non Blondes)
11.What Is Love (Haddaway)
12.Tease Me (Chaka Demus & Pliers) – NEW
13.Wheel Of Fortune (Ace Of Base)
14.Cose della vita (Eros Ramazzotti)
15.Cats In The Cradle (Ugly Kid Joe)
16.If (Janet Jackson)
17.Three Little Pigs (Green Jelly)
18.Pray (Take That)
19.Dream Of Me( OMD) – NEW
20.In All The Right Places (Lisa Stansfield) – NEW
…Cam aşa arăta lista, cu ştersături şi cu semne de exclamaţie la data de 31.07.1993, consemnată ca o filă de jurnal de către mâna mea nesigură şi entuziastă. Aveam 11 ani şi eram nelipsit din faţa televizorului atunci când rula MTV’s Top 20 European Countdown. Ştiam întotdeauna ce fusese cu o săptămână înainte, aveam totul notat cu acribie. Ceea ce nu mă împiedica să mor de curiozitate şi să trăiesc cu sufletul la gură anunţarea fiecărei noi poziţii din top. Oare coborau Bon Jovi de pe locul 1, urcau U2 mai sus de 3, staţiona Bruce Springsteen, ieşeau din top Pet Shop Boys? Emisiunea se transmitea în fiecare duminică de pe la doisprezece şi un sfert, iar mie îmi flutura mereu cravata în fuga nebună în care coboram strada abruptă dinspre biserica Sf. Ilie, aflată în vârful unei coline din cartierul Mărăşti, drum care semnifică, astăzi, cea mai bună scurtătură spre Iulius Mall. Nu îmi permiteam să ratez începutul emisiunii. Întors în grabă de la liturghia duminicală, mi se întâmpla des, trebuie să recunosc, să deschid televizorul şi să ruleze deja locul 17. Nu dădeam în depresie, că nu aveam timp de aşa ceva. Pierdusem trei poziţii, dar nu pierdusem războiul. (Peste timp, am moştenit tehnica aceasta a suspansului, adaptând-o în te miri ce contexte: astăzi, de pildă, nu prezint, sub nicio formă, extemporalele în faţa clasei altfel decât în ordine crescătoare, de la cea mai slabă lucrare până la cea mai bună, iar autorului acesteia din urmă îi strâng întotdeauna mâna. Sigur că la mijloc e şi o strategie cu vădite intenţii axiologice şi cât se poate de polemică la adresa valorilor „răsturnate” şi a manelizării unei bune părţi a elevilor de astăzi).
Uneori, chiar după sfârşitul slujbei, mama ne ducea în vizită pe la mai ştiu eu ce prietene de-ale ei, de prin apropiere sau din Groapă, situaţie disperată în care, odată ajunşi acolo, plonjam asupra televizorului familiei respective, cerând insistent schimbarea pe canalul britanic. Iar dacă sărmanii oameni nu aveau cablu TV – eram, totuşi, la începutul anilor ’90 – cădeam pradă disperării.
În general, aveam mare noroc că slujba de la biserică se încheia pe la doisprezece la amiază, altfel eram în stare să plec din timpul predicii.
