La o nouă lectură a cărţilor a lui Dinu Pillat, Jurnalul unui adolescent, Tinereţe ciudată, Moartea cotidiană şi Aşteptând ceasul de apoi, am descoperit în structura compoziţională a romanelor sale două principii care îşi dispută întâietatea, imprimând naraţiunii o mişcare ritmică de flux şi reflux. Primul principiu, orientând progresiv desfăşurarea […]