Charles Simic Poem În fiecare dimineață uit cum e. Mă uit la fumul care urcă În valuri mari deasupra orașului. Eu nu aparțin nimănui. Apoi îmi amintesc de pantofii mei, Că va trebui să-i încalț, Că, atunci când mă voi apleca să-i leg, Voi privi în pământ. […]
Charles Simic Pisica Albă Mama începuse să-și facă griji pentru mine. În continuare celibatar, morocănos, Destinat să rămân în același pulover gri Și în același scaun pentru restul vieții, Jucându-mă cu aceiași trei nasturi. I-am cumpărat un radio pentru a o înveseli. Până și muzica de […]
Charles Simic trei poeme în proză, fără titlu, din volumul „The world doesn’t end” (“Lumea nu se sfârșește”) Vremea poeților minori a sosit. La revedere Whitman, Dickinson, Frost. Bun venit ție, a cărui faimă nu va ajunge niciodată dincolo de familia apropiată și, probabil, a câtorva buni prieteni adunați […]
