De curând…

mi-a fost dat să aud o aserțiune mirabilă (pe un canal oarecare…) din rostul unui prelat, după care interpretarea „femeia trebuie să se teamă de bărbatul ei” este total eronată  și disprețuitoare, corect fiind „femeia trebuie să se teamă pentru bărbatul ei”. Perfect: doar că mi-e teamă pentru luminatul părinte să nu fie caterisit de vreun ierarh încuiat la minte și alte zone… Desigur că tot mai multe evenimente sângeroase cu victime feminine nu pot să nu dea de gândit doar că ar trebui să dea de acționat. Nu suntem pe primul loc dar asta nu e o consolare (vezi Italia, Germania…). Problema e că juridic Europa, așa zisa UE este degenerată, putredă în  măsura în care viața individului, indiferent de sex, etate, religie, nu are nici o relevanță  în raport cu maladivele drepturi ale omului printre care figurează și dreptul de a-ți elimina fizic semenul, fără a plăti prea mult ulterior. 

În afară de mediaticele explozii ale prețurilor, suntem asaltați de informații și imagini care „ar putea să ne afecteze emoțional”, fiind vorba de crime. Absolut fals în măsura în care vizual  e totul blurat, încețoșat, astfel încât mai curând suntem defectați ocular. În fapt, emoțional suntem afectați de urmări, adică de faptul că criminalul scapă cu viață pentru că doar „riscă” ani (grei?) de pușcărie. Foarte rar câte unul mai „responsabil” care se sinucide,  dacă nu e resuscitat de SMURD sau convins să renunțe de către un specialist în dialoguri și negocieri, că doară nu i-a ucis soția sau fiica.

Până să ajungem la unica și corecta soluție în eliminarea criminalilor, a feminicizilor (iată că termenul s-a inventat deja!) și nu numai, că tot e construit din latină (feminas cedere, a ucide, a măcelări femei), câteva cuvinte despre statutul juridic al femeii romane, tulburător până la uluitor față de ce e azi în UE: Femina este finis familiae, Femeia este măsura familiei; drepturile soției sunt în dezvoltare căci Uxor non est socia, sed speratur fore, Soția nu este încă asociată, dar se speră că va deveni. Apoi, esențial Mater semper certa est, Mama este întotdeauna certă, ca atare Materna iura non sunt aboleri, Drepturile materne nu pot fi abolite. Poate de aceea degenerații aleg crima ca formă de abolire a… mamei… și nu numai. 

Vor zice unii ciudos  „dar ce romanii nu ucideau femei???”. Ba da, dar nu riscau ani grei de pușcărie ci execuția, adică pedeapsa capitală. A lăsa în viață un criminal era o nedreptate, ca atare punitur ne peccetur, adică se pedepsește pentru a nu se face nedreptate. Evident,  nici un magistrat actual european, deci și român nu gândește așa. Principiul juridic roman spune sintetic: Crimina morte extinguntur, Crimele se ispășesc prin moarte. Să fiu bine priceput: am auzit și stupizenia, dubioasă altminteri, după care nu are rost să execuți criminalii, pentru că vin alții. NU: criminalul e executat pentru a-și ispăși propria fărădelege, (uciderea unei femei, mamă sau nu, a unui bărbat, a unui copil), nu neapărat în mod exemplar. 

Din punct de vedere teologic, religios trebuie să acceptăm, volens nolens, că exemplarele   criminale umanoide sunt defecte, deci eliminabile, de unde și mânia Creatorului, Deus Iratus, cum just remarcă și un Părinte.

Revin asupra aserțiunii făcute odinioară: Roma s-a  mutat peste ocean. Și, dacă tot ne fudulim cu alianța noastră transoceanică, îl citez respectuos pe președintele de pe Potomac, tulburat la auzul recentei ucideri a unei tinere ucrainene refugiate peste ocean, de către un degenerat: „un asemenea animal trebuie executat”. Dixit.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *