Parabolă

Se răsfăța în rol de musafir,
Spunându-ne că era așteptat
Oriunde și oricând de cineva,
Care dădea prezenței lui un sens.

Totuși, de la un timp, când se ducea
În vizită cu daruri și cu flori,
Gazda uitase de venirea lui
Și se scuza că nu-l poate primi,
Iar alteori, deși era poftit,
Cei dinăuntru nu se deranjau
Să stea cu el de vorbă la un ceai,
Și-adesea rămânea-n salonul gol,
Însă el nu părea descurajat.

Când nu i-a mai deschis ușa vreun om,
Lui i-a plăcut să fie-amfitrion
Și i-a chemat pe toți la un ospăț,
Care nici azi n-a luat încă sfârșit

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *