Cinci

Țip pentru că nimeni nu mă ia în serios. 

• N-am ce să caut aici! Am crezut că o să fiu tratat ca un stăpân și m-am trezit într-o confuzie totală. Nimeni nu știe exact cu ce scop se petrec toate evenimentele. Unde vreți să ajungeți? V-am chemat să vă comunic ceva important! 

Sunt hotârât să pun punct vieții mele mizerabile și să încep una nouă, curată, lângă Monica. Îndrăgostește-te, Monica, cât mai ai timp! Cum să fac să dispară toată nebunia asta cu Hotelul Groazei? Herz ar face bine să plece în țările calde. O să desființez pachetele turistice și o să-i ofer Monicăi un palat.

Vera și Adam nu au coborât. Nu s-au strâns foarte mulți în salonul de la parter. Probabil că nu-i mai interesează noile idei, s-or fi plictisit de atâtea breaking news. Clienții își savurează în camere „pachetele” sau sunt la plimbare prin oraș. Biletul Monicăi îmi arde în buzunar „În onoarea lucrurilor mărunte, acolo stă fericirea.” 

credit foto: RĂZVAN LAZĂR

Ce-o fi vrut să zică? Atâtea subiecte sunt azi vehiculate pe toate canalele posibile, pe toate rețelele de socializare încât un gând ca acesta – nobil în fond – își pierde sensul. Devine un fapt banal, o vorbă fără acoperire, un citat motivațional. Până și eu observ că strategiile din departamentul nostru de „Pierderi suflete” sunt mici copii pe lângă ce reușește să facă OMUL MODERN în timpul vieții sale trecătoare. Dar să nu o subestimez pe fosta mea colegă, pe Rose. Tocmai a fost desemnată Șefă de department la „Pierderi suflete”. Cumva îmi pare rău pentru că, simt asta, o să devenim concurenți. Eram îngerul căzut. Acum sunt îngerul afundat, absorbit de valurile dragostei, amăgit de mișcările molatece ale Monicăi, înșelat de șiretlicul lui Iosif și sedus de farmecul lui Rafael. O să îndrept TOT ce poate fi îndreptat. Asta nu pentru a fi iertat sau absolvit de vină. O fac de dragul unei femei.

Ce faci de dragul unei femei? 

CHESTIONAR (nu doar pentru bărbați):

Deci?

—————————————————————

—————————————————————

—————————————————————-

—————————————————————-

Lângă partener trebuie să evoluezi, altfel îi pierzi vremea. La mijlocul oricărui drum, întâmplările se ofilesc. Poate că misiunea mea e să desființez Hotelul Groazei și să nu fac nimic după aceea. Monica ar aproba o asemenea atitudine modernă. De-constructivă. Uneori îmi vine pur și simplu să dezarticulez situații și întâmplări, să scot viața din făgașul obosit. Unde am învățat asta? Hm! În adâncurile Iadului. Monica, ah, Monica. Mda. 

Cei câțiva locatari plictisiți îl așteaptă pe Santiago să vină cu „bufetul”. Bani nu prea mai sunt, afacerea merge prost, Herz însuși recunoaște eșecul și se holbează din ce în ce mai des la tablourile cu strămoși. 

Monica a intrat în salon mușcând dintr-un croasant. Eram gelos pe bucata aia de patiserie franțuzească. Mi-a aruncat o privire rece și s-a dus în cel mai îndepărtat colț al încăperii. Se preface că o interesează ce se vede pe geam în grădina lui Herz. E o paragină. Ce să-i placă? Aș vrea să mă răzbun, să mă apropii de ea și să-i strecor o limbă sâsâită în ureche: Iosssif se iubeșșșște cu Julieta în baie! Mă abțin. Am metode mult mai crude ca să rănesc inima unei femei. Mi-a aruncat o privire scurtă. Mă prefac că n-o văd. 

Santiago a intrat cu un aer plictisit și cu un coș în care zăreau câțiva croasanți. Oaspeții s-au repezit ca lăcustele și în câteva secunde Santiago a făcut drumul întors cu coșul gol, târându-și picioarele. Chiar atât de puțin îi mai animă pe oameni!? Mâncarea, somnul, poate și sexul. Cu alte cuvinte Iadul s-a mutat deja în lumea de aici și de aia nu mai merită efortul să-i convingi pe oameni. Acum ei îi conving pe draci că au rezolvat singuri treaba, și-au donat sufletul fără să-i mai împingă cineva de la spate. Da, da, Iadul e o chestie mentală. Și un domeniul al carității. Pentru cauze BUNE sunt donate sufletele. Fără remușcări. Bun. Deci. Pot să mă ocup acum de îndrăgostirile mele.

• Într-o lună, Hotelul Groazei o să-și schimbe domeniul de activitate. Eu sunt noul proprietar.

Rumoare. 

• Iar noi unde o să plecăm? s-a auzit un glas subțirel.
• Când plecați din vacanțe, unde vă duceți de regulă?
• Acasă…
• Acasă la voi e mai bine, chiar dacă rutina vă strică zilele. Pachetele turistice de aici nu se pot prelungi la nesfârșit. Resursele hotelului sunt pe ducă iar cheful angajaților a dispărut, ați observat și voi. Nu se mai poartă afacerile mari. Cred că o să transform hotelul într-o clădire de birouri. Cei care sunteți în căutarea unui birou mic, cochet, cu costuri reduse, aici îl veți găsi. Iar la parter o să fac o firmă de Îndrăgostiri. Cei singuri au șanșa să-și găsească marea dragoste. 

Oaspeții mă privesc, unii nedumeriți, alții cu mult interes. Monica își roade unghiile. Asta ce-o mai însemna? 

• Domnule Musafir, ridică ea vocea. Nu ne puteți da afară așa cum ai chef, avem și noi socotelile noastre. Ne-am putea revolta. Eu mă pot numi o femeie nedreptățită, în risc de a rămâne fără acoperiș. În ziua de azi legea apără femeile și organizațiile feministe sunt adevărate batalioane de luptă.
• Am zis eu așa ceva? Monica, te rog. Am un plan mai bun decât cel a lui Herz. El o plece împreună cu Santiago într-o țară caldă. Stai liniștită.
• În niciun caz! a strigat Monica și a plecat nervoasă.

Am amuțit. Am dat de dracu’. Monica organizase un sindicat al clienților nemulțumiți, au de gând să facă greve și manifestații pe holuri. Greve? În ce fel? Să nu mai facă duș? Să nu mai mănânce? Le arde de tâmpenii când alți oameni pe glob mor de foame sau în atentate. Mi se strânge inima, Monica mea e revoluționară. Parcă o iubesc și mai tare pentru candoarea ei. Lumea ei e pe sfârșite, acum se bat toți pe ultimul ciolan și nici n-o să aibă timp să-l digere.

Miroase a fum. Îi las să se năpustească pe crosanți, Santiago revenise cu coșul plin de data asta. Îi fac semn lui Rafael să mă urmeze. Miroase ca la mine acasă, îi zic, dar Rafael nu râde. 

• Ăsta e dezmăț, spune el.
• Ce vrei să spui? Mergi mai repede!
• Să-mi iau staterul și o șterg de aici, scapi repede de mine.
• Unde să pleci, tu nu pricepi? În afara zidurilor Hotelului Groazei, este Groaza în persoană. Aici ne mai putem salva. Acum să  stingem focul pus de nebuna de Monica la ultimul etaj.
• Parcă era iubirea vieții tale.
• Toate iubitele sunt nebune la un moment dat.
• Mda, ce să mai zic. Liftul.
• În caz de incendiul nu îl folosim!

Anarhia și Monica. Le stă bine împreună. Scopul meu e să o fac să înțeleagă că este foarte iubită și că nu mai are de ce să se teamă de nimic. Poate că nu-s partenerul ideal, poate că nu am ce să-i pun la picioare dar măcar nu am să fiu în concurs cu ea. Oare pricepe cât de important pentru o femeie e să aibă un partener care să nu o considere o competiție? Să evolueze împreună. Monica își dă foc la valiză. Am mai văzut eu zăpăcite din astea și în Iad. Se văicăresc toată ziua că nu le bagă nimeni în seamă. Tăbără pe bieții draci cu cele mai ciudate pretenții. Mai toate vor buze și sâni mari. Ce naiba să facă cu alea acolo?

• Am ajuns. Nici urmă de foc sau fum.
• Poate că a înviat dirijabila și face o farsă. 
• Hm.

În capătul holului se aude un scâncet. Ca de copil, dar nu e copil. Parcă e un animal mic. Un câine? Locatarii nu au câini.

• Monica e medic veterinar, musafirule. 

Camera Monicăi. Măi să fie! În hotel totul e anapoda. Mirosul, zgomotul, dispar ca prin minune și reapar. Poate că totul e o farsă. Din baia Monicăi se aude un zgomot. 

• Rafael! De acolo vine sunetul.

Rafael deschide ușa. Din baie iese o maimuță. 

• Ia uite! Sora noastră, cum a spus Darwin.
• Pe unde-o fi Darwin acum? zice Rafael. Biata făptură.

Din baie au mai ieșit o pisică, un câine de talie mică, o nevăstuică, un șarpe verzui și o șopârlă. Nu sunt speriate, se așază pe patul Monicăi. Oare chilianul știa de toate astea? Sau făcea parte din jocul lor erotic. Dresoarea. Menajeria era departe de a fi agresivă. Poate doar șarpele, nu știm ce specie e. S-a culcat. O fi sedat. Dacă apare Monica în prag o să râdă de noi, i-am violat intimitatea și ne zgâim la niște biete animale. 

• Miroase a fum! și Rafael iese pe hol. ARDE!!!