|
De peste 30 de ani, Gabriel Liiceanu și instituția pe care a fondat-o în 1990, Editura Humanitas, sunt ținta unor campanii de calomniere pentru care nimeni nu a răspuns, niciodată în tot acest timp, până la recenta decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin urmare, la capătul procesului câștigat prin sentință definitivă de Gabriel Liiceanu, după patru ani de când au fost dați în judecată, pârâții au fost obligați să plătească prin executare silită daune morale pentru calomnie în valoare de 20.000 de euro.
O parte semnificativă din această sumă, după achitarea unor costuri legate de acțiunea în justiție, va fi donată către Asociația „Cu cărțile pe uliță“ din Scrioaștea, un sat din Teleorman, județ mereu printre ultimele la examenele naționale și printre primele la abandon școlar. La Scrioaștea, Relu Voicu a înțeles că „educația schimbă destine, inclusiv destinul unei națiuni“ și a hotărât să ridice o școală pentru copiii care nu au șansa de a primi altfel educația pe care o merită. Foto © Asociația „Cu cărțile pe uliță“
|
Gabriel Liiceanu, despre calomnie
„Este evident că, în acel bras de fer care a avut loc pe scena politică din România la începutul anilor ’90 între puterea neocomunistă și reprezentanții societății civile, Apelul către lichele a fost resimțit, din prima clipă, de ambele părți, ca o declarație de război la adresa valorilor societății comuniste delestate de istorie. De-atunci am devenit ținta antipatiilor, așa încât nu e de mirare că în 13 iunie 1990 am fost căutat de cinci haidamaci (chipurile «mineri», de fapt securiști în toată regula ai noului Serviciu de Informații, înființat în 26 martie 1990, al lui Virgil Măgureanu) înarmați cu bâte, în biroul meu de la Humanitas. Campaniile de denigrare, calomniile, biografiile trucate, minciunile reiterate la nesfârșit s-au ținut lanț din 1990 până în prezent. Fără abatere, an de an. Sunt, așa cum îmi spunea cineva, «beneficiarul» celei mai lungi campanii de calomniere din România de după 1990, și Editura Humanitas odată cu mine.
Vina mea e că m-am hotărât să reacționez târziu. Acum consider că am greșit. Am avut trufia de a crede că onestitatea imaginii mele publice și a oamenilor cu care m-am înconjurat e mai puternică decât orice conglomerat de invidie, ură și patimă a denigrării. Ar fi trebuit, poate, să măsor temperatura societății pornind de la imprecațiile zbierătorilor de profesie și să țin cont că erau toți specializați în «kompromat». Mi-am zis însă că munca cuiva se măsoară până la urmă după rezultatele ei. N-a fost așa. Și, pentru că nu am știut, sau nu am putut, să ne facem la timp lustrația, conștiințele manipulate reprezintă firescul în care încă ne mișcăm.“
(fragmente preluate dintr-un interviu acordat în mai 2023 lui Dan Liviu Boeriu)
|
|
LaPunkt
Cu gândul la criticismul junimist, dar şi la visul european paşoptist, Lapunkt.ro provoacă la dialog, în numele libertăţii creatoare şi al pasiunii intelectuale.
