În poemul acesta, scenariul e diferit:
încă visez că norul de zahăr
ne poate atinge.
Că stăm pe o canapea cafenie
și bem în liniște ceaiul,
în timp ce soarele își schimbă textura.
Milioane de molecule de hidrogen
pot să ia foc oricând.
Milioane de oameni pot crede
că nu suntem făcuți să vâslim
într-o lume în care electronul se mișcă
în jurul unui singur proton.
Dar, uite, cerul meu e atât de întins,
încât o simplă ploaie de vară
îl transformă pe loc
în tobogan pentru îngeri!
Dormi! Ești mai viu când nu spui nimic,
iar eu mă culc lângă tine
la fel cum o umbră se culcă pe drumul
pe care nimeni n-a mai trecut
de foarte mult timp.
Adam Flavia
Născută la Tg. Mureș, la 27.12.1982. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Profesor pentru învățământul primar, redactor la revista Neuma, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București- Poezie, din anul 2018. A publicat poezie în revistele: Luceafărul de dimineaţă, România literară, Viața Românească, Apostrof, Vatra, Convorbiri Literare, Poesis, Familia, Mișcarea literară, Discobolul, Acolada, Argeș, Conta, Arca, Poezia, Hyperion, Scriptor, Caligraf, Litere, Feed Back, Mozaicul, Neuma, Vitraliu, Pro Saeculum, Tribuna, Algoritm literar, Zona Literară, Actualitatea literară, New York Magazin, Urmuz, Revista Nouă etc. Cele mai recente volume de poezie: duminicile de sub pământ, Ed. Tracus Arte (2016), Raiul de urgență (Ed. Neuma, 2017), Anotimpuri impare (Ed. Neuma, 2022).
