O să mă vindec de tine.
Cu orice preț mă voi vindeca:
de ar fi să nu mai răsară luna vreodată,
de ar fi să nu mai exist.
Totul este iluzie, otravă-nvelită în frișcă.
Pieptul ca o pășune răzuită de vânt,
picioarele ce vâslesc.
Pielea ta și a mea, un sistem matematic,
formule prea complicate pentru oamenii simpli.
Mai știi? Pescărușul țipa –
e posibil să fi fost doar un vis,
ideea e că plutea atât de aproape,
atât de fragil, de real, încât mi-a fost frică.
Și-n timpul acesta, soarele se făcea tot mai mic,
tot mai strâmt,
și se rotea, și se-ncrețea ca o bucată de piele,
ca un fir de lumină atent șnuruit
pe albul încheieturii.
