Să dormi pe partea stângă

Să dormi pe partea stângă. Noaptea mai ales, atunci se relaxează tot corpul. Sângele circulă mai bine. Organele funcționează mulțumitor și se refac după efortul zilnic. Fiecare cu lupta lui. Nelson a câștigat bătălia la Trafalgar și a murit. Napoleon a pierdut la Waterloo. Să dormi pe partea stângă nu e prea plăcut, bătăile inimii se simt mai tare.

Mă iubește, nu mă iubește, Luca repetă la nesfârșit, fără să ajungă la vreo concluzie. Florile de acum, modificate genetic, sunt create special ca să-ți iasă nu mă iubește. Se întunecă pe la ora 5. Se luminează la aproape 8. Luca a uitat să schimbe la ceasul de la mână ora de iarnă, niciodată nu știe dacă se dă înainte sau înapoi. În fine. Poate că îl iubește. A văzut-o de multe ori. Oricum, nu e vremea pentru iubit. Niciodată nu e timp. Ceasul care aleargă ca la Marathon, îi confirmă. Lumea nu mai are timp, nici spațiu, nici resurse naturale suficiente. Iar ea, femeia, sfioasa, cum îi place s-o alinte în imaginație, pare venită de departe. Dintr-o lume a îngerilor neînțeleși. 

Să dormi pe partea stângă, se zice că e cel mai bine. Te trezești cu trăsăturile mai întinse, relaxate.

Luca e frizer într-un barber shop ultramodern. Sfioasa vine cu un tip, genul lumbersexual. Îl așteaptă până e gata cu tunsul, spălatul, îngrijitul bărbii durează cel mai mult. Femeia poartă fuste scurte și strâmte. Afară e foarte frig în perioada asta. Luca e ciufulit și neras. Azi plouă. Faci anti-reclamă la frizerie, îi rânjește lumberul în timp ce caută pe telefon melodii de cartier, care se combină cu muzica din salon. Femeia întreabă dacă nu au reviste, se plictisește. Luca a observat picioarele ei lungi și subțiri, cu glezne mai grosuțe, totuși elegante. Pe picioare are câteva alunițe, banal, aproape oricine are. Luca e interesat de cea mai mică aluniță, cea din spatele genunchiului ei stâng. Are și el una la fel, tot acolo. Maică-sa l-a dus la medic să-l scape de ea, când avea vreo 14 ani. El a făcut cale întoarsă de la cabinet. Și scandal. Parcă i-ar fi extirpat sufletul. Ce-o fi avut mă-sa cu el și cu alunița lui? 

Sfioasa are o aluniță exact în același loc. Poate că sunt suflete pereche. A citit și el din Osho, e la modă mindfulness-ul, te scutește de necazuri, te-ar scuti de orice rău, chiar și de o aluniță, așa zis inestetică. În salon e cald, căldura aia uscată dată de centrala termică. În toată Europa se fac economii, la noi se dă butonul la maxim, am stat deajuns în frig în anii comunismului. Copiii născuți după 2000, spre exemplu, se uită cruciș la felul în care resursele planetei sunt batjocorite. Părinții lor cară sacoșe din plastic la fiecare cumpărătură, chiar și pentru o cola și o pâine. Un conflict între generații, nici primul, nici ultimul.

Luca e bărbat. Ca să fie clar. De acum încolo trebuie precizat acest lucru, să nu existe neînțelegeri. E bărbat, se definește ca bărbat, așa se și identifică. Îi place de femeia bărbosului, asta e. Morala vremii de azi, sau a oricărei vremi, îl face să-și inhibe trăirile, să se înfrâneze. Luca a împlinit treizeci de ani și într-un anume fel și-a aranjat viața, mai ales serviciul. La interviul de angajare la barber shop a venit netuns și cu o barbă de patru zile. Există și barbă de trei zile, nu se prea se mai poartă. A fost angajat. Are ochi frumoși, negri. Patronul e un tip care e mai mult plecat, la New York – Paris – Londra, așa cum scrie și pe cosmeticele de lux. Sau Paris – Shanghai –  Moscova. Asta era la modă prin Franța anilor ’60. Manuel, patronul, se identifică drept femeie. 

În salon există un acvariu imens, cu apă limpede și pești colorați. Lumberului nu-i place, zice că nu e mediul lor natural. El are acasă un acvariu mult mai mic în care apa e stătută și verde. Peștii, dacă nu mor, trăiesc bine-mersi. Conversații de salon. Luca se pricepe. Și-a găsit și un unghi bun, unghiul mort al oglinzii, ca să se poată uita din când  în când la iubita lumbersexualului, fără să fie observat. La mașină, unghiul mort poate însemna dezastru, aici, pentru Luca, e un miracol. Femeia e delicată. Tipul face glume proaste la adresa ei. Ea nu zâmbește. Răsfoiește revistele cu coafuri de bărbați, dă paginile într-o doară, se mai plimbă prin salon. Luca îi soarbe din priviri mica aluniță din spatele genunchiului stâng. Ar săruta-o. 

Să dormi pe partea stângă, se zice că e cel mai bine. Te trezești cu mintea limpede. Luca ține un jurnal, îl scrie direct în telefon. E povestea unei alunițe, mică pată cutanată. Schimbările prin care trece. E foarte mică, de culoare deschisă. Uneori, pielea din jur e înroșită. Atunci, lui Luca i se strânge inima. Se uită cu dispreț la lumbersexual, îi vine să-i taie barba încâlcită ca să nu-i mai rănească alunița. Luca ar fi mult mai atent cu ea. O barbă de patru zile zgârie într-un anume fel, iar dacă ești îndrăgostit, pielea iubitei se atinge doar puțin, nu se zdrelește. O roșeață abia perceptibilă, mai ales pe abdomenul ei mic. Undeva la trei degete sub buric. Acolo i-ar place s-o sărute. Și-a notat și asta în jurnal. Pe abdomen și în spatele genunchiului stâng. Jurnalul e intim și secret. Îl deschide cu parolă. 

Vizita nr. 2 – în oglindă a observat că fata are lacrimi în ochi. A aflat că o chemă Adela atunci când i-a oferit o cutie cu șervețele. Nu e nimic în neregulă să oferi unei femei care plânge un pic de atenție. Luca e absolvent de psihologie. Și-a propus, pentru început, să analizeze oamenii. Familia i-a făcut observație. Maică-sa nu prea mai vorbește cu el. Au trecut mulți ani de la absolvire și el tot studiază comportamente. Luca știe să-și urmărească scopurile extrem de bine, e foarte atent la detalii și știe că NU TREBUIE să intri într-un făgaș dictat de dorințele altora. Gândirea lor poate fi învechită. Vreau să fiu stăpânul propriului eșec, e gluma lui preferată. Unchiul Toma l-a invitat într-o zi la un pahar de vin și o discuție. Luca a ascultat cu răbdare. Erau mai mult ocări decât sfaturi. A ajuns rușinea familiei. Concluzia l-a lămurit. O să tundă bărbați mult și bine. Chiar foarte bine. Nu ofensează pe nimeni de fapt. NU vrea să urmeze visele familiei, sau mai bine zis, neîmplinirile lor.

Vizita nr. 3 (la aproape trei săptămâni distanță de vizita nr. 2) – Luca vede în oglindă, în ghicitură (cum se spune într-una dintre Epistolele către Corinteni). Luca citește mult, din domenii diferite. Nu prea are cu cine vorbi despre lucruri așa speciale. Adela, a notat el, e palidă. Poate că e însărcinată. Lângă un asemenea lumbersexual n-o să aibe niciun viitor. Nici ea, nici copilul. Ocară, batjocură, ofensă, necinste, viol, dezonoare, mai notează Luca, desenează și o steluță. La frizerie tunde tot felul de bărbați, și-a notat el. Nu i-a scris unul sub altul ca să nu indice vreo ierarhie. Heterosexuali și homosexuali, bisexuali, ubersexuali, metrosexuali, sapiosexuali, retrosexuali, neosexuali, tehnosexuali (deși, acum, toți sunt și așa), poliamoroși. Povestesc despre: cine te atrage, despre cine sunt fanteziile tale, de cine te simți atras emoțional, care e locul tău preferat unde socializezi, cum vă identificați, care e orientarea romantică? Unii vorbesc, alții sunt muți. Iubitului Adelei nu-i mai tace gura. Și râde într-un fel ciudat, grosolan. Luca notează și asta.

Vizita nr. 4. Trei zile înainte de Anul Nou. Adela poartă o fustă lucioasă, scurtă, strâmtă. Are un machiaj strident, vulgar. Alunița a rămas probabil singura parte candidă din femeie. Luca o să lucreze și pe 31. Nu are niciun chef de Revelion. E singur. Un tip, pe care tocmai îl tunsese, i-a propus să meargă cu el la un party unde vin multe gagici mișto. Luca n-a promis că vine. S-a săturat de căutări aiurea, îl fac să se simtă și mai singur. Ar vrea să petreacă trecerea dintre ani doar el cu alunița din spatele genunchiului ei stâng, pe canapea, să bea șampanie. S-o sărute la douăsprezece noaptea, cu barba lui de patru zile. O să facă și un „New Year’s Eve resolution”: de la 1 ianuarie o să mă rad mai des. Alunița o să zâmbească și o să-l lase s-o mângâie. 

Poate că Adela e ca Holly Golightly din „Mic dejun la Tiffany”, nu are de ales. Asta l-a pus pe Luca pe gânduri. Trebuie să îl suporte pe tipul cu barbă, chiar dacă o rănește. Adela, sfioasa, nu a avut stare cât l-a tuns pe lumber. Azi e febrilă, electrizată, excitată. Fusta cu paiete trimite irizații pe pereți. Luca l-a tuns strâmb la spate. E gelos. Urât sentiment. Dar n-are ce face. Ar scăpa foarfeca în barba lui și l-ar transforma dintr-un pitbull într-un cățeluș schelălăitor. În plete îi stătea și lui Samson din Biblie puterea. Adela s-a așezat provocator pe canapeaua din salon. I s-au văzut chiloții pentru o secundă. Roșii. Luca îl are pe lumber sub foarfecă. Sângele îi clocotește. Gelos, răzbunător. Când ea s-a întors și s-a întins după o revistă, a apărut, obraznică, alunița. L-a privit, seducătoare, pe Luca: Nu sunt a ta. Să nu faci nimic să schimbi asta. 

Salonul s-a umplut de bărbați. Pe vremea unchiului Toma, bărbații nu se dădeau cu cremă în jurul ochilor, nu făceau Pilates, nu urmau la școală cursuri despre sex sau lecții de psihosexologie. Se duceau la femei, așa, ca proștii. Luca a mai aruncat o privire spre Adela. Pe canapea s-au așezat doi tipi și au înghesuit-o. Ea nu pare deranjată. Luca se grăbește să-l tundă pe iubit. Acesta cere și un tratament special pentru luciul părului. Luca dă din cap și mai aruncă o privire spre canapea. Acum sunt trei bărbați lângă Adela și lângă alunița ei provocatoare și bine ascunsă. Lumbersexualul aruncă o privire în oglindă și se intersectează pentru o fracțiune de secundă cu privirea lui Luca. Bărbosul se încruntă scurt, dar lângă foarfecă nu faci ghidușii.

Vizita nr. 5 – Să dormi pe partea stângă, se zice că e cel mai bine. Adela nu a venit. E doar lumberul. Vrea să se spele „la cap”. Cu șampon cu mentă. Mama mă-tii de idiot, faci pe sălbaticul, pe naturalul, i-a zis Luca în gând. Mai e o zi și anul se sfârșește. Salonul e ticsit de bărbați. Fiecare vrea să fie frumos și să arate de succes pentru revelion, poate pică ceva. Ce-o fi cu Adela? Sigur e cu prietenele la cafea și bârfe de final de an, probabil că masculii lor sunt cu toții la frizerie, de aia e plin. În timp ce spală, Luca aruncă câte o privire în oglindă, sperând ca ea să fie acolo. Mda, întârzie. Dar vine. Vine pe dracu’. Alunița are și ea nevoie de o plimbare. De aia a apărut pe piciorul ei. Stă ascunsă pentru că adoră intimitatea, secretul, nu-i place să fie subiect pentru oricine. I-ar fi plăcut să fie el alunița ei. Luca-aluniță. Să poată privi în jos, spre gleznele ei grosuțe. Sau în sus, spre fundul ei frumos. I s-a pus un nod în gât. Alunița are o groază de avantaje. Călătorește prin lume în cele mai exotice destinații, nu-i trebuie bilet, stă la hoteluri bune, în paturi moi. Adela doarme pe spate pentru ca alunița să simtă cearșafurile fine. În toiul nopții, alunița ascultă respirația femeii. Dacă ar dormi pe partea stângă, cum e recomandat, atunci alunița ar avea un view superb, al orașului plin de lumini. La duș, alunița e cea mai fericită, Adela cântă.

Luca a transpirat. Ușa s-a trântit și a tresărit. Nu e Adela. A mai venit un bărbat. Lumberul stă acum cu prosopul pe cap, așteptând ca masca de păr să-și facă efectul. Luca s-a dus să fumeze o țigară. Știe să facă rotocoale și își imaginează că fiecare rotocol e o noapte în care face dragoste cu Adela. Mai întâi se ocupă de aluniță, o mângâie, o sărută și o zgârie ușor cu barba lui de patru zile. Aluniței nu-i pasă de câte ori fac ei dragoste într-o noapte. Se bucură de roller-coaster-ul primit cadou și de temperatura caldă a corpului Adelei, de porii fini și umezi ai pielii. Pentru aluniță, e ca și cum ar merge la cel mai tare parc de distracții. Roller Coaster, sau în traducere în limba română….Montagne Russe. Alunița râde. Îl place pe Luca. I se potrivește Adelei. Și alunița se potrivește cu piciorul ei stâng. Luca are umor și e tandru. Alunița nu a mai văzut până acum, la vreun iubit al Adelei, atâta răbdare și tehnici atente de zgâriere. Barba de patru zile chiar e o chestie fabuloasă. Aia de trei zile e mai dură. Cea a lumberului face ravagii. Poate că Adela a pierdut sarcina și de aia nu a mai venit. De ce dracu’ și-a dorit o femeie așa de delicată? Nu putea să ia una care să fie în stare să care lemne? Luca e furios. O să-i toarne pe barbă o soluție care să-i rărească părul. O să fie ca Dalila din Biblie tăind părul și lăsându-l pe Samson fără puteri. Pentru ce? Pentru o biată aluniță, mică și neajutorată. 

Vizita nr. 6 – Să dormi pe partea stângă, se zice că e cel mai bine. A trecut ianuarie ca un car cu boi. La salon vin mai puțini clienți. Din februarie, Luca și-a propus să mai doarmă și pe partea dreaptă. Nu are iubită, nu ia pe nimeni în brațe. E liber să doarmă cum vrea. La Revelion legase ceva cu o tipă. A venit la el acasă cu periuța de dinți la a doua întâlnire. I-a lăsat-o în baie, în paharul lui cu periuțe. Luca i-a explicat cum înțelege el libertatea și i-a sugerat să nu se mai vadă o vreme. Vreme, vremuri. În lumea bună, oamenii se înțeleg cu mai mare delicatețe, se apleacă spre celălalt cu atenție, cu mare atenție, să nu-i rănească intimitatea.

Frizeria s-a reumplut spre Valentine’s Day. Luca a visat alunița Adelei într-o noapte. Îl avertiza. Când s-a trezit, Luca a uitat mesajul. Nu se poate să mă obsedeze o biată aluniță, a scris el în jurnal: Oi fi eu Luca-aluniță dorind să fiu apropiat până la epidermă de Adela. Femeia nici nu știe că o doresc. Mi-a acordat atenție ca unui angajat. Aroganța ei e supărătoare. Fustele ei, vulgare. Decolteul, prea adânc. Picioarele, prea subțiri iar gleznele, prea groase. E o femeie care iubește compromisul.

Luca a scris o listă cu locuri în care Adela și lumbersexualul ar putea fi. A șters-o apoi. Pot fi oriunde. Nu contează. A recapitulat, ca pe categoriile kantiene, valorile lui. Libertatea, a zis-o de două ori, la început și la sfârșit. Se topește de dorul Adelei. Deci nu e liber. Sau poate că acum e altceva. În fine. 

Azi au venit patru puști să se tundă. Au întrebat la recepție dacă pot să se tundă stil:  faux hawk, mohawk, undercut, slick back, quiff, sau fringe. Fata de la recepție a zis că da. Luca a auzit și s-a înfiorat. E liber să nu știe stilurile astea. Noroc că puștii au scos telefoanele și l-au lămurit. În timp ce tundea un „faux hawk”, ușa s-a dat de perete ca într-un film western. A intrat lumbersexualul însoțit de Adela. Ea, cu o blană scurtă, alb-argintie, probabil faux-fur din modacrylic. Luca nu era disponibil, așa că lumberul a hotărât să aștepte, s-a pus pe chicotit cu recepționera, pe tema nefăcutului de rezervare. I-au ieșit și câteva glume deocheate. Adela, în blana ei pufoasă, s-a așezat cu picioarele desfăcute pe canapea. Furioasă, arogantă. Luca observase alunița, nervoasă de data asta. 

O femeie are un scop precis când încearcă să atragă atenția unui bărbat. Poate inconștient, dar precis. În funcție de vârsta ei: vrea atenție, sau confirmare, sau un copil, o mângâiere, un umăr de plâns, un confident, sau un prieten pe insula la asfințit, cu care să joace șah, să citească, să cânte, să tacă. Deseori să tacă.

• Cine-mi tunde și mie blana? s-a auzit vocea femeii. 

Lumberul s-a întors ca un bumerang. 

• Ce-ai zis, fă!?

Adela a înlemnit. Și-a strâns picioarele. Se uită la el ca la o dihanie dezlănțuită, cu barba lui, cu ochii lui, cu forța lui brută. Luca se teme acum pentru soarta aluniței. Biata aluniță care tremură ascunsă după genunchiul stâng.  

Vizita nr. 7 – Să dormi pe partea stângă, se zice că e cel mai bine. Uiți de toate. De iubirile neîmpărtășite, de salariul neplătit la timp, de vacanțele petrecute (ce ironie) singur, de cărțile proaste citite doar pentru că sunt bestseller, de faptul că jobul actual e singurul sigur. Dacă te dezabonezi de la toate mesajele de tip spam, s-ar putea să nu-ți mai scrie nimeni. Dormitul pe partea stângă alină problemele de sănătate. Poate că îți scoate și iubirea vieții în cale. Are ceva magic, oamenii de știință nu i-au dat încă de cap. 

Lumberul a venit singur. E cam tras la față. Poate e de la astenia de primăvară. Luca îndrăznește să-i spună că barba prea lungă nu-i mai vine bine, i-ar sugera să o scurteze un pic. Bărbatul, înfipt în scaun, privind în gol, ridică din umeri. Ține pumnul drept pe genunchi. Din pumn, parcă se aude un scâncit. Luca tunde. Asta îi place cel mai mult în viață. Îl relaxează. Se uită în oglindă spre locul canapelei, nu e nimeni acolo. Alunița nu a mai venit. Cine știe pe unde-o umbla. Luca nu mai e gelos, i-a apărut, ca un fir delicat, un sentiment de compasiune pentru biata pată cutanată a Adelei. Nu e obsesie, e luciditate.

Înțepenit pe scaun, bărbatul Adelei, talentat ca un buștean, s-a apucat să fredoneze ceva. Din ochi îi scapără ura, sprâncenele sunt coborâte, gura crispată, abia lăsând sunetele să iasă.

• S-a întâmplat ceva? a întrebat Luca. Parcă veneați cu doamna? Lumberul s-a întors brusc. A lovit cu pumnul în scaun. 
• Să nu mai aud de ea.
• Cum vă tund la spate?
• Scurt, sunt nervos.
• Aha. Venea pe aici, stătea acolo, cu reviste.
• O urmăreai.

Luca a tăcut. Afară se înorase și începuse să plouă.

• În salon vine multă lume, sunt atent la toți.
• Mda.
• Plouă.
• Și? Ce-mi pasă?
• Vreți să vă spăl cu șamponul preferat?
• Ce dracu’ tot spui acolo!?
• …
• Îmi cer scuze, nu sunt în apele mele.
• Stați liniștit, e OK, privirea lui Luca a rămas senină.
• Cu d-ăla de mentă. Când eram mic mă spăla mama cu unul de urzici sau cum naiba…venea în pernuțe. Îmi plăcea să le sparg.
• Pernuțe? Aici avem doar tuburi și sticle.
• Dă-mi barba jos. 
• Așa, de tot? Mai gândiți-vă. O să deveniți altcineva.
• M-am gândit, și lumberul a dat să scuipe pe jos în partea stângă a scaunului dar s-a oprit la timp. Sunt hotărât!

Luca s-a apucat de lucru. Grumazul încordat al bărbatului ieșea la iveală și pielea, destul de ridată pe gât, se relaxa. Dintr-o cută a apărut, la început sfioasă, apoi mai curajoasă, alunița. Era alunița Adelei, cea din spatele genunchiului ei stâng. Luca e sigur. Îi știe culoarea, îi visează conturul, moliciunea, știe că suportă să fie zgâriată doar de barba de patru zile. De ce se mutase pe lumbersexual!? 

Biata de ea, s-a întristat Luca. Ar fi trebuit să aibă curaj să-i spună c-o iubește. Că are de ales. Că nu mai trebuie să joace rolul lui Holly Golightly, cu măștile ei și cu micile bucurii pe post de răsplată sau de uitare. Cu el, nu mai trebuie să sufere. Ar fi lăsat-o să se lăfăie în pat diminețile, să se atingă de cearșafurile moi, ar fi răsfățat-o, ar fi sărutat-o și ar fi descoperit și alte alunițe obraznice, pentru ca ea să aibă prieteni, să nu se simtă singură.

• Pe ce parte dormiți, domnule? l-a întrebat Luca în timp ce manevra un brici. Nu arătați prea bine.
• Ce-ți pasă?
• Să dormiți pe partea dreaptă, se zice că e cel mai bine. 

Și Luca a tăiat.