Toate visele dorm. Și eu
bat la uşi care se deschid singure.
Sunt musafirul unei case tăcute,
invitatul unei petreceri mute.
Strig după mine, dar ecoul nu bate
în tapetul lipit de ziduri albe.
Toate visele dorm, şi eu
merg către un balansoar,
în miezul unei nopţi al cărei miros nu-l mai simt,
pe o faleză unde nu-i picior de turist,
unde valurile gândului meu
lovesc fără zgomot stânci gri-monocrome.
Pășesc cu tălpile goale pe nisip.
Aş vrea să ştiu de e ud, de e rece.
Aş vrea să ştiu încotro visul merge.
Toate visele dorm, şi ele
dorm adânc în hamace de gips,
agăţate de copacii îngheţaţi ai unei păduri răcoroase,
ale căror crengi nu vibrează la vânt,
ale căror frunze nu se aud plângând,
ale căror bolte nu zâmbesc la soare,
ale căror rădăcini nu se bucură în ploaie.
Toate visele dorm şi ele
sforăie în ut, încorsetate într-o lume cu gust de lut,
în care mundanul tace şi face,
acaparează vieţi, poveşti şi speranţe.
Toate visele dorm şi eu
Caut un dicționar de vise pentru a interpreta premise.
Caut inoculatorii permutabili de vise,
să le spun că au implementat organizări tribaliste
în ciuda discursurilor lor futuriste.
