La o Aniversară

Niciun mesaj, decât mersul pe ape.

Lângă marmore arhaice ,atmosfera e nedeslușită .

Îl revăd de la fereastră.

Se depărtează de mare , se apropie apoi

Într-un  miez de zi , fără alai.

Fără zgomot.

Își ia rămas bun de la Alexandria.

Un surâs de efeb

Și zeii , ieșiți din temple

Îl îndrăgesc, pe loc.

Desfătarea e o Artă.

Cea dintâi.

Primește în dar o gravură cu sofisme

Și gingașe stări ,

Risipite pe maluri.

Poartă o centură plină de ametiste .

Safirele de pe ea sunt trandafirii.

A mai primit în dar o cămașă ,

Strălucind a mărgăritare.

Ziua are efect de Artă.

Și negreșit strălucește în inima lui.

Îl văd de la fereastră.

Și nicio vorbărie nu i se citește pe buze.

Într-un seif  își pune podoabele.

Pe care le privește.

Pe  jumătate singur le privește.

Brățări, perle , coliere  pentru viitor.

Iluzorii plăceri ,

Temerare taine

Cad din cutia cu rubine,

Înfășurată în mătasea

De-un ceruleum stins.

Le va dărui ,

Căci viața îndrăznește

Să mai fie tânără.

Lângă prieteni

Va comenta texte,

Scrieri, retorici

În Teba violetelor și crinilor sacri…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *