Fotografia nu este o reproducere plată a realităţii, ci un efort de a o regândi şi reformula. Tunelul fotografic este calea de acces către această lume care se naşte, o dată cu întâlnirea dintre ochi şi spaţiul pe care îl explorează.
Pe aici a trecut linistea.
Ne-a ispitit să ne cunoaștem în zgomot și să ne despărțim în tăcere. Zile intregi, datorita ei, am tacut în liniste si ne-am pierdut în deziluzie. Nimeni n-o sa stie cate nopti ne-am visat imbracati in alb murdar, sperand sa ne fi trezit curati si, cate mari involburate, ne-au stat in cale.
Ne speria rasaritul, crezand ca n-o sa mai traim asfintitul si ce tandru pluteam in lumea neantului fascinant, in care ne-am aruncat, pentru ca ne doream totul si totul nu ne dorea. Si am continuat sa traim stiind ca……
pe aici linistea n-o sa ajunga nicicand!
Ce frumoasa sunteti domnisoara Cristina. Ochi mari, visatori, par splendid si vorbiti si atat de frumos. As da un secol de viata sa fiu o zi impreuna cu dv. Si sa mai spun ca aveti un talent urias in arta forografiei.